Cine are interesul să închidă tot? Când protecția unei profesii riscă să sufoce libertatea celorlalți

Cristian Radu | News Connect

Se pare că nu este zi în care să nu auzim sau să nu vedem câte o minune.

Nu aflăm cu toții în același timp. Unele lucruri se întâmplă discret, iar dacă nu ni le semnalează cineva, le descoperim când vine momentul. Divin sau nu.

Astăzi am descoperit ceva ce nu merită nici bășcălie, nici ironie.

Merită revoltă. Una exprimată direct, dar întemeiată pe fapte.

Este vorba despre propunerea legislativă B563/2026, înregistrată la Senat la 14 octombrie, care urmărește modificarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat și completarea Codului civil.

Inițiativa este semnată de parlamentari din mai multe formațiuni, inclusiv PSD, PNL, USR și AUR. Printre ei se numără senatorul liberal Cătălin-Daniel Fenechiu.

A fost solicitată procedura de urgență, dar proiectul nu figurează ca fiind examinat în această procedură.

Nu discutăm despre o lege adoptată, ci despre o propunere legislativă. Iar semnăturile unor parlamentari nu înseamnă automat susținerea oficială a partidelor lor.

Totuși, când adversarii politici descoperă atât de ușor un numitor comun, avem dreptul să întrebăm în interesul cui o fac.

Am ales. Nu m-a obligat nimeni.

Am prieteni avocați. Unii dintre ei m-au salvat în situații critice. Cunosc și respect această profesie.

De-a lungul anilor am petrecut probabil mii de ore redactând contracte. În ultimul timp, alte zeci de ore lucrând la documente juridice cu ajutorul inteligenței artificiale.

Contracte complexe, cu obligații reciproce, garanții și mecanisme de protecție a părților.

Dar nu m-am oprit niciodată acolo.

De fiecare dată, contractele au ajuns la un avocat pentru verificare.

Unele au trecut fără observații. Paradoxal, de regulă cele mai complicate. Altele, aparent simple, au necesitat mici ajustări.

Experiența mi-a confirmat că inteligența artificială și avocatul nu trebuie să fie adversari. Pot fi parteneri.

Una oferă viteză și capacitate de analiză. Celălalt aduce experiență, discernământ juridic și răspundere profesională.

Eu am ales să le folosesc pe amândouă.

Am ales. Nu m-a obligat nimeni.

Și tocmai această libertate trebuie protejată.

Avocații buni nu se tem de inteligența artificială

Mai există un paradox.

Inteligența artificială a început să devină partener chiar și pentru avocați. Îi ajută să analizeze documente, să compare clauze, să cerceteze jurisprudența și să pregătească soluții, cu verificarea obligatorie a rezultatelor.

Am observat că avocații foarte buni nu par să se teamă de AI. Dimpotrivă, încep să o folosească.

Pentru că valoarea unui avocat nu constă doar în redactarea unui contract sau identificarea unui articol de lege.

Constă în interpretare, anticiparea riscurilor, înțelegerea intereselor clientului și construirea unei strategii juridice.

Cei care își bazează activitatea mai ales pe documente standard și operațiuni repetitive pot resimți mai puternic concurența tehnologiei.

Inteligența artificială nu îi face inutili pe avocații buni. Îi obligă pe toți să demonstreze mai clar valoarea pe care o aduc.

De aceea, întrebarea este simplă: reglementăm tehnologia pentru a proteja cetățeanul sau pentru a proteja anumite activități profesionale de concurență?

Încă o obligație pentru o economie sufocată?

În spațiul public se afirmă că proiectul ar putea impune intervenția avocatului pentru numeroase contracte, inclusiv unele de valoare redusă.

Sunt invocate servicii IT, design, drepturi de autor, leasing, arendă, sponsorizări și alte raporturi contractuale.

Afirmațiile privind un prag de 250 de lei, sancțiunile ANAF sau interzicerea unor instrumente AI necesită verificare directă în textul legislativ. Nu le putem prezenta drept certitudini.

Dar problema de principiu rămâne.

Dacă statul intenționează să transforme intervenția avocatului într-o obligație pentru activități care astăzi pot fi desfășurate liber, trebuie să explice de ce.

Ce risc elimină?

Cât costă?

Cine plătește?

Și de ce nu ar fi suficientă o soluție mai puțin restrictivă?

România are deja o economie apăsată de taxe, impozite, proceduri, controale și instabilitate legislativă.

Antreprenorul consumă tot mai mult timp încercând să înțeleagă ce îi cere statul și tot mai puțin timp producând, investind și creând locuri de muncă.

Iar noi discutăm despre posibilitatea de a-i adăuga o nouă obligație.

Încă o formalitate. Încă un cost. Încă o dependență.

Homo politicus actualis. Consensul care ridică întrebări

Când vine vorba despre reducerea birocrației, reforma administrației sau diminuarea cheltuielilor publice, partidele găsesc cu greu un acord.

Dar când apare o inițiativă care poate extinde obligațiile cetățenilor și firmelor, parlamentari din tabere diferite reușesc să semneze împreună.

Nu susțin că există o înțelegere ascunsă. Nu am dovezi pentru așa ceva.

Dar întrebările sunt legitime.

De ce această prioritate?

Unde este analiza costurilor?

Au fost consultați cei care ar urma să plătească?

Și de ce nu vedem aceeași mobilizare pentru eliminarea obligațiilor inutile?

Protejarea profesiei de avocat este legitimă. Dar interesul unei profesii nu trebuie confundat cu interesul întregii societăți.

O profesie nu devine mai respectată pentru că statul obligă oamenii să îi cumpere serviciile. Devine mai respectată prin competență și încredere.

Cine are interesul să închidă tot?

Este o întrebare dură.

Poate chiar nedreaptă față de cei care cred sincer că propun o reglementare necesară.

Dar este întrebarea care îmi vine în minte când văd cât de ușor pot fi ridicate noi bariere în calea celor care încearcă să facă ceva în România.

Cine are interesul să închidă tot?

Pentru că despre cine are interesul să vândă tot se vorbește deja de multă vreme.

Nu afirm că există un plan demonstrat de închidere a economiei. Dar efectele deciziilor politice trebuie judecate și dincolo de intențiile declarate.

Poți sufoca o activitate economică și fără să îți propui să o închizi.

Este suficient să îi adaugi, an după an, câte o taxă, câte o obligație, câte o autorizație și câte un cost.

Până când cineva trage linie și constată că nu mai merită.

Nu vine nimeni să îi închidă firma.

O închide singur.

Dincolo de știre

Nu cer respingerea unei legi pe baza unui mesaj viral.

Cer ca inițiatorii să explice public ce obligații introduc, ce problemă rezolvă, cât costă și de ce măsurile sunt necesare.

Dacă argumentele sunt solide, să le prezinte. Dacă nu, să retragă sau să rescrie proiectul.

Nu avem nevoie de încă o reformă făcută pentru oameni fără să fie întrebați oamenii.

Și nu avem nevoie ca statul să ne protejeze atât de mult încât să nu mai putem face nimic fără permisiunea lui.

Aceasta este revolta mea. Nu împotriva unei profesii, ci împotriva unui mod de a conduce o țară.

Iar parlamentarilor care au semnat proiectul le-aș adresa o singură întrebare:

Când ați întrebat ultima dată un antreprenor de ce are nevoie pentru a-și continua activitatea, nu ce obligații noi ar mai putea suporta?

Sursă: Senatul României – propunerea legislativă B563/2026

Notă editorială: Articolul reprezintă o analiză de opinie asupra riscurilor unei reglementări disproporționate. Prevederile controversate atribuite proiectului în mesajele virale necesită confruntarea cu textul legislativ integral înainte de a fi prezentate drept obligații certe.

Foto: IA