
Cristian Radu | News Connect
De data aceasta, cei doi primari nu se ceartă.
Și tocmai aici începe povestea.
În mandatul lui Allen Coliban, Brașovul și-a reafirmat obiective climatice ambițioase și a apărut pe lista internațională Cities Race to Zero. În jurul acestei povești au început apoi să circule carnea, laptele, hainele, mașinile și biletele de avion.
Administrația s-a schimbat. George Scripcaru s-a întors la Primărie. Expresia „Race to Zero” aproape că a dispărut din conversația politică locală.
Numai că politica climatică nu a dispărut.
Pe 29 aprilie 2026, Consiliul Local Brașov a aprobat Planul de Acțiune pentru Climă și Energie Durabilă – PACED. Proiectul a fost adoptat în unanimitate.
Cu alte cuvinte, cursa continuă.
Doar că aproape nimeni nu-i mai spune pe nume.
În septembrie 2021, primarul Allen Coliban a semnat noul angajament al Convenției Primarilor pentru Climă și Energie. Două obiective majore erau enunțate: reducerea cu 55% a emisiilor de CO₂ până în 2030, față de anul de referință 2008, și atingerea neutralității climatice până în 2050. Aceste angajamente sunt consemnate și în documentele ABMEE.
Brașovul apare, de asemenea, pe lista Cities Race to Zero publicată de UNFCCC, alături de alte orașe din România.
Aici însă trebuie să ne oprim.
Faptul că Brașovul apare pe această listă nu dovedește că brașovenii și-au asumat să nu mai mănânce carne, să cumpere trei haine pe an sau să nu mai călătorească cu avionul.
Și exact aici s-au amestecat lucrurile în spațiul public.
Ele nu au fost inventate.
Există un raport C40, realizat împreună cu Arup și University of Leeds, intitulat The Future of Urban Consumption in a 1.5°C World. Documentul analizează emisiile generate de consum în șase domenii: alimente, construcții, îmbrăcăminte, autoturisme private, aviație și electronice.
Raportul modelează scenarii ambițioase de reducere a consumului. În cazul alimentației, C40 a prezentat inclusiv un scenariu de reducere a consumului de carne până la maximum 16 kg/persoană/an și de lactate până la 90 kg. Sunt analizate, de asemenea, reducerea achizițiilor de îmbrăcăminte, a proprietății asupra automobilelor și a numărului de zboruri.
Deci cifrele au existat.
Dar existența unui scenariu într-un raport C40 nu îl transformă automat într-o obligație a locuitorilor Brașovului.
Aceasta este diferența care s-a pierdut în traducerea mediatică.
Ar fi însă la fel de simplist să spunem că Brașovul nu și-a asumat nimic care să afecteze modul în care ne deplasăm sau folosim orașul.
Foaia de parcurs climatică a Brașovului conține obiective foarte concrete: transport public local 100% electric, interconectarea cartierelor prin minimum 200 km de piste pentru biciclete, minimum 50% energie electrică și termică „verde” pentru clădirile publice și extinderea sistemului centralizat de termoficare.
Și există un obiectiv care merită citit cu atenție:
„restricționarea totală a autovehiculelor personale (altele decât cele ale riveranilor) în centrul istoric al municipiului”.
Așadar, „Brașov fără autoturisme” nu este ceea ce spune documentul.
Dar un centru istoric din care autoturismele personale ale nerezidenților ar urma să fie eliminate apare realmente în foaia de parcurs.
Diferența nu este mică.
În episodul precedent discutam despre parcarea subterană de aproximativ 440 de locuri propusă sub o parte a Parcului Nicolae Titulescu.
Privită separat, este o investiție în mobilitate și parcare.
Privită prin obiectivele climatice ale Brașovului, apare însă o întrebare suplimentară:
parcarea este un instrument prin care mașinile sunt scoase de la suprafață și pregătește reducerea traficului în centrul istoric sau reprezintă o creștere a capacității de acces auto în zona centrală?
Răspunsul depinde inclusiv de cifra pe care încă nu o avem: câte locuri de parcare de la suprafață vor fi desființate după construirea celor subterane.
Nu este o dispută ideologică.
Este aritmetică urbană.
La fel se întâmplă cu parcul fotovoltaic.
Nu mai discutăm doar despre cine l-a început, cine l-a terminat și cine îl va pune efectiv în funcțiune.
Brașovul și-a asumat creșterea ponderii energiei regenerabile în consumul municipal. În acest context, centrala fotovoltaică devine una dintre investițiile prin care asemenea obiective pot fi materializate.
Dintr-odată, episoadele seriei încep să se lege între ele.
Parcare.
Transport public.
Biciclete.
Fotovoltaic.
Termoficare.
Nu sunt proiecte fără legătură. Toate pot fi evaluate și prin obiectivele climatice asumate de oraș.
Aici apare partea interesantă a dialogului celor două administrații.
Obiectivele climatice majore au fost reafirmate în mandatul Allen Coliban.
Dar, pe 29 aprilie 2026, în mandatul George Scripcaru, Consiliul Local a aprobat PACED-ul municipiului. Procesul-verbal arată că proiectul a trecut în unanimitate.
Prin urmare, nu avem documente pentru o concluzie de tipul:
„Coliban a vrut Race to Zero, Scripcaru a renunțat la ea.”
Documentele arată o realitate mai complicată: administrațiile se schimbă, dar politica climatică instituțională continuă.
Și poate că tocmai aici începe întrebarea pe care Brașovul ar trebui să o pună în 2026.
Dacă ținta pentru 2030 este reducerea emisiilor de CO₂ cu 55% față de 2008, atunci ar trebui să știm cât am redus până astăzi.
Dacă obiectivele includ transport public electric, sute de kilometri de infrastructură pentru biciclete, energie regenerabilă, termoficare și schimbarea modului în care automobilele intră în centrul istoric, atunci progresul poate fi măsurat.
Nu prin conferințe.
Nu prin postări.
Nu prin dispute între foști și actuali primari.
Prin cifre.
Poate că adevărata problemă a „Cursei spre zero” nu este nici carnea, nici cele trei haine și nici avionul.
Este confuzia dintre scenariu, angajament și obligație.
Un raport internațional poate modela un scenariu. O rețea de orașe poate stabili obiective. Un municipiu poate adopta propriile politici. Iar o administrație poate transforma acele politici în reguli concrete.
Sunt lucruri diferite.
În documentele verificate de News Connect nu am identificat o obligație a brașovenilor de a renunța la carne sau lactate, de a cumpăra doar un anumit număr de haine ori de a-și limita individual călătoriile cu avionul.
Am identificat însă obiective climatice reale și măsurabile ale Brașovului — inclusiv privind transportul, energia și accesul automobilelor în centrul istoric.
Și mai există ceva.
Ele nu mai aparțin doar administrației care le-a inițiat.
În aprilie 2026, Consiliul Local le-a readus în cadrul unei politici climatice actualizate prin aprobarea PACED.
Poarta Șchei este tot una.
Coliban poate spune ce și-a propus.
Scripcaru poate spune ce va face.
Dar, în cazul acesta, arbitrul nu este niciunul dintre ei.
Este anul 2030.
Și se apropie.
Zero are un avantaj extraordinar: poate fi măsurat.
Surse: Hotărârea CL Brașov nr. 260/2026 – PACED · Procesul-verbal al ședinței CL din 29 aprilie 2026 · Foaia de parcurs Brașov către neutralitate climatică · Raportul ABMEE 2022 · UNFCCC – Cities Race to Zero, listă arhivată · C40/Arup – The Future of Urban Consumption in a 1.5°C World
Foto: IA