De la știri la Bacovia – Terapie inversă

M-a pus naiba să mă uit la televizor. O greșeală fatală.

La început, am zis să mă uit doar puțin, să fiu informat. După 10 minute de știri, deja regretam. După 20, îmi verificam pulsul. După 30 de minute, mă întrebam dacă mai are vreun rost să continui să plătesc facturile.

Dezastru național, scandal politic, inflație, catastrofe, experți care explică de ce totul va merge din rău în mai rău… Am schimbat canalul. O emisiune despre vedete. După 5 minute, îmi dădeam palme: cine sunt toți acești oameni și de ce sunt faimoși pentru nimic?

Am trecut pe un talk-show. Ghinion. O ceartă între doi politicieni. Am realizat că fiecare dintre ei spunea exact inversul față de ce susținuse acum două luni. Dar nici unul nu clipea. Nici unul nu roșea. Asta da talent!

Atunci mi-am dat seama: trebuie să fug! Să evadez!

Am închis televizorul și am căutat ceva care să mă binedispună. Am ales Bacovia. Dacă tot trebuie să mă deprim, măcar să fie în versuri frumoase.

După trei poezii, televizorul părea mai vesel. După cinci, mi-am dat seama că știrile erau, de fapt, optimiste pe lângă starea din „Plumb”.

M-am întins pe canapea și am privit tavanul.

Totul avea sens acum.

România nu e în criză, ci doar într-o poezie de Bacovia nesfârșită.

Trag aer în piept, mă ridic și îmi spun: „Data viitoare, dacă vreau ceva mai optimist, poate încerc Kafka!”\

Cristian Radu