Fă politică, nefăcând politică

Azi am tăcut. Și în tăcere, am făcut mai multă politică decât toți cei care vorbesc tare la televizor.
Am strâns gunoaiele altora de pe aleea din spatele blocului. Nimeni nu m-a văzut. Nimeni nu mi-a spus „bravo”. Dar un copil s-a jucat azi acolo, fără să se lovească de resturile nepăsării.

Am ascultat o bătrână într-un magazin, vorbind despre pensii, medicamente și singurătate. Nu i-am explicat inflația. Nu i-am spus că „așa e sistemul”. Am dat doar din cap. Și, pentru câteva minute, ea a simțit că mai contează.

Am oprit mailurile ca să-mi întreb prietenul meu convalescent ce face. Nu era despre deadline-uri, ci despre el.
Politica inimii are alt calendar, alt buget, alt tip de campanie.

Am zis „mulțumesc” curierului grăbit și l-am întrebat dacă a mâncat. A râs. A zis că nu-l mai întrebase nimeni asta de mult. Poate niciodată.

Azi n-am schimbat legi, n-am dat ordonanțe, n-am făcut conferințe de presă.
Dar am schimbat puțin cursul unei zile. Al cuiva. Poate chiar al meu.

Asta este politica mea.
Să nu mint când pot spune adevărul.
Să nu promit ce nu pot da.
Să nu conduc, dar să inspir.
Să nu mă bat cu pancarte, dar să țin ușa deschisă.

Fă politică, nefăcând politică.
Fii cetățeanul care nu așteaptă să fie salvat.
Fii omul care construiește liniște, unde ceilalți aruncă zgomot.

Poate lumea nu se schimbă toată odată.
Dar tu ești deja o versiune mai bună a ei.

În fiecare seară, politica inimii se scrie fără voturi. Se trăiește.

Cristian Radu

Redactor șef