Întoarcerea râurilor
Există în adâncul neamului românesc o chemare tainică, asemenea glasului izvoarelor care nu uită niciodată drumul spre munte, spre locul de unde au pornit. Așa cum toate râurile României își au izvoarele în Munții Carpați — în inima țării — și se revarsă apoi spre margini, ducând viață și rodire peste tot pământul românesc, tot astfel și românii, oriunde ar trăi, simt nevoia întoarcerii la izvorul unității lor.
În fiecare an, la 1 Decembrie, această chemare devine putere vie. Rânduri-rânduri, ca niște fluvii de suflete, românii se adună și curg către Alba Iulia — cetatea simbolică a Unirii. Acolo unde, acum 106 ani, s-a înfăptuit visul cel mare al strămoșilor: Unirea tuturor românilor. Acolo unde, cu trei veacuri înainte, Mihai Viteazul ridica sabia și spunea cu glas biruitor: „Pohta ce-am pohtit: Ardealul, Țara Românească și Moldova!”
Astăzi, la Alba Iulia nu vin armate, nu vin războaie, ci vin inimi. Vin lacrimi, vin rugăciuni, vin doruri. Vin români de lângă hotare și români de departe, români din sate și orașe, români tineri și vârstnici — toți curgând ca râurile spre același izvor: iubirea de țară si de neam.
Este momentul unei uniri spirituale, morale și politice. O unire care nu mai are nevoie de sabie, ci de conștiință. Nu de porunci, ci de dragoste. Nu de ziduri, ci de brațe deschise.
Pentru că patria nu este doar pământul pe care pășim, ci și pământul pe care îl purtăm în inimă.
La sărbătoarea cea mare, Alba Iulia devine nu doar o cetate, ci un munte dătător de izvoare, un centru din care izvorăște curajul, demnitatea, credința și unitatea. Iar noi, românii, suntem râurile care ne întoarcem mereu la el pentru a ne limpezi sufletele și a înnoi legământul străbun: să rămânem uniți, liberi și demni.
Căci numai în unire este puterea. Și numai cel ce nu-și uită izvorul poate duce apa mai departe.
La mulți ani, România!
La mulți ani tuturor românilor – râurile vii ale acestui neam!
Nicolae Paraschiv
poet și scriitor
