Rectificarea bugetară nu mai poate aștepta. Urgența financiară nu trebuie însă transformată într-un cec în alb

Cristian Radu | News Connect

Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, avertizează că rectificarea bugetului pentru 2026 trebuie adoptată cât mai repede, deoarece unele instituții publice riscă să nu mai aibă resursele necesare funcționării până la sfârșitul anului.

Avertismentul a fost făcut public la 14 septembrie, într-un moment în care România este condusă de un guvern interimar. Situația complică adoptarea unor măsuri cu impact bugetar și impune identificarea unei soluții juridice care să permită efectuarea rectificării.

Problema nu mai este doar una contabilă. Lipsa alocărilor poate afecta plata medicamentelor și serviciilor medicale, funcționarea spitalelor și a ambulanțelor, transportul public, programele de investiții și achitarea lucrărilor deja executate.

O rectificare nu creează însă bani. Ea redistribuie creditele existente, introduce venituri suplimentare dacă acestea sunt fundamentate sau majorează deficitul și necesarul de împrumut dacă cheltuielile cresc fără acoperire.

Bugetul pentru 2026 a fost construit pe un deficit de aproximativ 6,25% din PIB, potrivit evaluării publicate în martie de Consiliul Fiscal. Rectificarea trebuie să arate dacă această țintă mai poate fi respectată sau dacă statul a acumulat între timp obligații care nu au fost reflectate realist în buget.

Dincolo de știre

Rectificarea este urgentă, dar urgența nu poate înlocui transparența. Formula „instituțiile nu mai au bani” este prea generală pentru a justifica redistribuirea unor miliarde de lei fără explicații.

Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să publice, pentru fiecare ordonator principal de credite, bugetul aprobat, suma cheltuită, facturile restante, necesarul până la 31 decembrie și valoarea solicitată la rectificare. În lipsa acestor date, publicul nu poate distinge între subfinanțarea reală și cheltuielile prost planificate.

Trebuie stabilită și o ordine clară a priorităților. Serviciile medicale, intervențiile de urgență, protecția socială, educația și plata lucrărilor publice deja recepționate nu pot fi tratate la fel ca achizițiile care pot fi amânate, structurile administrative supradimensionate sau proiectele fără stadiu fizic relevant.

Există și riscul ca unele autorități să fi cheltuit bazându-se pe promisiunea unei rectificări ulterioare. Dacă toate depășirile sunt acoperite automat, disciplina bugetară este penalizată, iar instituțiile care și-au administrat prudent resursele sunt dezavantajate.

Rectificarea trebuie să răspundă, cel puțin, la câteva întrebări:

• Ce instituții nu mai pot funcționa până la sfârșitul anului și din ce cauză?
• Ce sume sunt necesare pentru serviciile publice esențiale?
• Ce cheltuieli și investiții pot fi amânate?
• Ce venituri suplimentare sunt certe, nu doar estimate?
• Cu cât se modifică deficitul și necesarul de împrumut?
• Ce facturi restante și angajamente nebugetate au fost acumulate?

Provizoratul guvernamental explică blocajul juridic, dar nu justifică lipsa informațiilor. Iar viitorul guvern nu ar trebui să primească doar obligația de a găsi bani, ci și situația completă a angajamentelor lăsate în urmă.

România are nevoie de o rectificare rapidă. Dar are nevoie, în aceeași măsură, de una sinceră: cu cifre publice, priorități asumate și responsabilități precise. Altfel, rectificarea va acoperi lipsurile momentului, fără să corecteze mecanismul care le produce.

Surse: Consiliul Fiscal, Ministerul Finanțelor, Curs de Guvernare — avertismentul privind rectificarea, Digi24 — problema juridică a rectificării în timpul interimatului.

Foto: IA