Bani publici fără indicatori de performanță? Partidele și demnitarii trebuie evaluați între două rânduri de alegeri

Cristian Radu | News Connect

Partidele politice au primit în septembrie 2026 subvenții de 15,47 milioane de lei. Senatorii, deputații și miniștrii sunt, la rândul lor, remunerați din fonduri publice și beneficiază de aparate administrative, cabinete, deplasări și alte resurse necesare exercitării funcțiilor.

Cheltuielile pot fi verificate din punct de vedere legal și contabil. Mult mai greu de aflat este ce rezultate au fost obținute cu acești bani.

România nu are un sistem public, unitar și ușor de consultat prin care cetățeanul să poată evalua activitatea unui partid, parlamentar sau ministru. Informațiile există fragmentat: inițiative legislative, voturi, prezență, întrebări, interpelări, bugete, declarații de avere, rapoarte ministeriale și comunicate. Lipsește legătura dintre ele.

Ce trebuie spus juridic

Senatorii și deputații exercită un mandat reprezentativ. Constituția stabilește că orice mandat imperativ este nul. Prin urmare, alegătorii nu le pot impune juridic un anumit vot și nu îi pot revoca în timpul mandatului doar pentru că nu și-au îndeplinit promisiunile electorale.

Evaluarea lor produce în primul rând efecte politice și electorale, nu încetarea automată a mandatului.

Miniștrii au un alt regim. Ei răspund politic în fața Parlamentului, pot fi interpelați, pot face obiectul unor moțiuni simple, iar Guvernul poate fi demis prin moțiune de cenzură. Prim-ministrul poate propune revocarea unui ministru. Nici în cazul lor nu există însă un sistem legal, standardizat și public de indicatori individuali de performanță.

Așadar, o platformă civică nu ar putea aplica sancțiuni și nu ar trebui să emită verdicte juridice. Ar putea însă să transforme informațiile disparate într-o evaluare documentată.

Ce indicatori ar fi relevanți pentru partide

Evaluarea partidelor nu trebuie limitată la numărul comunicatelor sau la frecvența aparițiilor televizate. Ar putea urmări:

• subvenția primită și cheltuielile efectuate;
• ponderea banilor destinată presei și propagandei;
• contractele, furnizorii și beneficiarii finali;
• cheltuielile pentru personal, sedii, consultanță și sondaje;
• programul electoral și stadiul angajamentelor asumate;
• proiectele legislative susținute și impactul lor bugetar;
• pozițiile adoptate în marile decizii publice;
• contribuția la formarea unei majorități și la stabilitatea guvernării;
• transparența consultărilor și a selecției candidaților;
• sancțiunile primite pentru încălcarea legislației privind finanțarea.

În actuala criză guvernamentală, un indicator important ar fi capacitatea fiecărui partid de a prezenta o soluție aplicabilă: candidat pentru funcția de prim-ministru, majoritate parlamentară posibilă, program minimal, calendar și surse de finanțare.

Cum pot fi evaluați senatorii și deputații

Prezența este importantă, dar nu suficientă. Un parlamentar poate fi prezent și inactiv sau poate depune zeci de inițiative fără calitate și fără șanse reale de adoptare.

Evaluarea ar trebui să combine:

• participarea la ședințele plenului și ale comisiilor;
• voturile exprimate și justificarea absențelor;
• inițiativele legislative proprii și adoptarea lor;
• calitatea proiectelor, inclusiv fundamentarea financiară;
• amendamentele depuse și acceptate;
• întrebările și interpelările adresate Guvernului;
• răspunsurile obținute și urmărirea problemelor semnalate;
• activitatea în circumscripție și audiențele acordate;
• raportarea cheltuielilor cabinetului parlamentar;
• respectarea regulilor privind integritatea și conflictele de interese.

Un proiect de lege adoptat și aplicabil poate valora mai mult decât 30 de propuneri copiate, incomplete sau respinse. De aceea, clasamentele exclusiv cantitative pot fi manipulate și trebuie evitate.

Cum pot fi evaluați miniștrii

Pentru fiecare minister ar trebui stabilit la începutul mandatului un tablou public de obiective, termene și bugete. Evaluarea unui ministru ar putea include:

• măsurile asumate prin programul de guvernare;
• procentul obiectivelor realizate la termen;
• execuția bugetară și arieratele;
• absorbția fondurilor europene;
• jaloanele PNRR îndeplinite;
• investițiile finalizate, nu doar contractate;
• actele normative întârziate;
• calitatea consultării publice;
• rezultatele controalelor și auditurilor;
• efectele măsurilor asupra beneficiarilor;
• continuitatea serviciilor publice din subordine.

Și aici trebuie păstrată nuanța. Un ministru nu poate fi evaluat numai după procentul de bani cheltuiți. O execuție de 100% poate ascunde cheltuieli slabe, iar economisirea unor fonduri poate proveni fie din eficiență, fie din incapacitatea de a realiza investițiile.

Dincolo de știre

Ar fi utilă o acțiune civică în acest domeniu. Ar putea începe printr-o platformă publică denumită, de exemplu, „Banii și mandatul”, construită de organizații civice, jurnaliști, specialiști în politici publice și cetățeni.

Platforma ar trebui să publice fișe trimestriale pentru partide, parlamentari și miniștri, folosind exclusiv documente verificabile. Fiecare afirmație ar trebui legată de sursa sa, iar persoana sau formațiunea evaluată trebuie să poată transmite explicații și corecții.

Pentru credibilitate, metodologia ar trebui stabilită înaintea evaluării, aplicată identic tuturor și separată în trei componente:

1. Transparență – publică informațiile cerute și explică folosirea banilor?
2. Activitate – își exercită efectiv atribuțiile?
3. Rezultate – produce schimbări măsurabile și conforme obiectivelor asumate?

Platforma nu ar trebui să spună cetățenilor cu cine să voteze. Rolul ei ar fi să ofere datele necesare pentru ca alegătorii să decidă informați.

În prezent, instituțiile verifică în special dacă banii publici au fost cheltuiți legal. Alegătorului îi rămâne întrebarea esențială: au fost cheltuiți și cu folos?

Democrația nu poate funcționa numai printr-o evaluare făcută o dată la patru ani. Dacă finanțarea este lunară, transparența și măsurarea activității ar trebui să fie cel puțin trimestriale.

Surse: Constituția României – Camera Deputaților, Camera Deputaților – activitatea parlamentară, Senatul României, Autoritatea Electorală Permanentă – finanțarea partidelor, Legea nr. 334/2006, Guvernul României.

Foto: IA