Ce daruri, domnule Fritz? Guvernarea Bolojan nu a împărțit cadouri. A trimis nota de plată

DINCOLO DE ȘTIRE

Cristian Radu | News Connect

Dominic Fritz a anunțat că viitorul executiv ar trebui să fie „un guvern serios și coerent”, construit pe o viziune care are încredere în sectorul privat „să livreze prosperitate, nu pe daruri de la stat”.

O declarație ipocrită și populistă în același timp. Dar nu și pentru cei care trec dincolo de ea. Și sunt mulți.

Pentru că întrebarea vine firesc: despre ce „daruri” vorbește Dominic Fritz?

Despre pensii? Despre bursele elevilor? Despre ajutoarele acordate oamenilor vulnerabili? Despre indemnizația pentru creșterea copilului? Despre salariile profesorilor, medicilor și funcționarilor? Sau despre drepturile finanțate chiar din taxele și contribuțiile celor cărora statul pretinde acum că le face cadouri?

Cele șase cuvinte care au dispărut

Există și un detaliu relevant despre felul în care declarația lui Dominic Fritz a ajuns la public.

În relatarea live-text publicată de G4Media, intervenția liderului USR este redată până la cuvintele „sectorul privat să livreze prosperitate”. Apoi, textul trece direct la fraza următoare.

Lipsesc exact cele șase cuvinte care au provocat reacția:

„Nu pe daruri de la stat.”

Declarația completă apare însă în relatările AGERPRES, TVR Info și News.ro.

Nu avem dovezi că omisiunea a fost intenționată. Poate fi o transcriere incompletă, o eroare sau o scurtare editorială. Ar fi incorect să vorbim, în acest moment, despre cenzură ori despre o acțiune coordonată.

Dar efectul omisiunii există, indiferent de cauză. Fără acele cuvinte, Fritz vorbește generic despre încrederea în sectorul privat. Cu ele, declarația capătă o altă greutate: prosperitatea produsă de mediul privat este pusă în opoziție cu presupusele „daruri” oferite de stat.

Uneori, sensul politic al unei declarații nu este schimbat prin ceea ce i se adaugă, ci prin ceea ce nu mai ajunge la cititor.

Ce „daruri” au primit românii

Să facem lista. Nu a sloganurilor, ci a măsurilor adoptate sau susținute în timpul guvernării Bolojan:

TVA standard a crescut de la 19% la 21%;
vechile cote reduse de TVA de 5% și 9% au fost înlocuite, pentru cele mai multe produse și servicii, cu o cotă de 11%;
accizele pentru carburanți, alcool și tutun au fost majorate;
impozitul pe dividende a crescut de la 10% la 16%, începând cu 2026;
pensionarii au fost obligați să plătească o contribuție de sănătate de 10% pentru partea din pensie care depășește 3.000 de lei;
contribuția la sănătate a fost extinsă asupra indemnizațiilor pentru creșterea copilului, indemnizațiilor de șomaj și unor forme de sprijin social;
soții, soțiile și părinții fără venituri proprii au pierdut posibilitatea de a rămâne automat coasigurați;
pensiile, salariile bugetarilor și alocațiile au fost înghețate, ceea ce, într-o perioadă cu inflație ridicată, a însemnat o reducere reală a puterii de cumpărare;
accesul unor angajați din sectorul public la indemnizația de hrană și la voucherele de vacanță a fost restrâns prin reducerea plafoanelor de venit;
plata unor drepturi pentru munca suplimentară a fost limitată sau înlocuită cu timp liber;
sistemul burselor școlare a fost redus și reorganizat, iar bursele de merit au fost limitate la cel mult 15% dintre elevii unei clase, cu condiția unei medii minime de 9;
unele categorii de burse au dispărut sau au fost absorbite în noua schemă;
norma didactică a profesorilor a fost majorată;
plata cu ora în învățământ a fost diminuată;
unele școli au fost împinse spre comasare, iar numărul elevilor din clase a putut crește;
angajările în sistemul public au rămas restricționate;
investiții și programe locale au fost amânate, reevaluate sau lăsate fără transferurile așteptate;
autorităților publice li s-au cerut reduceri de cheltuieli, în timp ce reformarea marilor privilegii a rămas mult mai lentă decât colectarea banilor de la populație.

Nu toate acestea sunt „tăieri” în sensul contabil al cuvântului. Unele sunt taxe mai mari. Altele sunt contribuții noi, înghețări, restrângeri de acces sau diminuări ale unor drepturi.

Pentru omul care plătește, diferența semantică este însă prea puțin importantă. Rezultatul este același: îi rămân mai puțini bani.

Aceste măsuri nu sunt decizii personale ale lui Dominic Fritz. Sunt măsuri ale guvernării Bolojan, susținute politic de partidele coaliției, inclusiv de USR. Tocmai de aceea, liderul USR nu poate vorbi despre „darurile de la stat” ca un observator venit din afara sistemului.

Toți am fost afectați

Au plătit pensionarii. Au plătit părinții. Au plătit profesorii și elevii. Au plătit salariații din sectorul public. Au plătit antreprenorii și angajații din mediul privat. Au plătit cei care alimentează mașina, cumpără alimente și medicamente sau își achită facturile.

Cu alte cuvinte, aproape toți am fost afectați de aceste „daruri”.

Statul nu a oferit cadouri. A colectat mai mult, a înghețat venituri, a restrâns drepturi și a cerut populației să suporte costul corectării unui deficit pe care tot clasa politică l-a produs.

Zece zile de popcorn și Netflix

Urmează zece zile de negocieri pentru formarea și votarea unui nou guvern.

Putem să ne luăm popcornul și să trecem pe Netflix. Să nu vedem și să nu auzim avalanșa de promisiuni fără acoperire, negocierile prezentate drept principii și răsturnările de poziție ale celor care, săptămâna trecută, declarau un lucru, iar acum susțin contrariul sau preferă să nu mai spună nimic.

Vom auzi despre stabilitate, reforme, responsabilitate, protejarea oamenilor și relansarea economiei. Totul va suna din nou bine.

Realitatea rămâne însă aceeași: taxele și contribuțiile au crescut, veniturile au fost înghețate, sprijinul social și educațional a fost restrâns, iar reforma privilegiilor a rămas mult în urma sacrificiilor cerute oamenilor obișnuiți.

A numi aceste drepturi „daruri de la stat” nu este reformă. Este o încercare de a-i transforma pe cei care au nevoie de protecție în vinovați pentru eșecurile statului.

Statul nu face cadouri atunci când plătește pensii, burse, indemnizații sau servicii publice. Își îndeplinește obligațiile față de cetățenii care îl finanțează.

Iar până acum, „darurile” lui Fritz și ale guvernării pe care partidul său a susținut-o au arătat cu totul altfel: taxe mai mari, venituri înghețate și drepturi restrânse.