Taxa de pod de la Fetești dispare, dar drumurile nu devin gratuite. TollRo mută factura în transport și în prețurile mărfurilor

Cristian Radu | News Connect

România ar trebui să schimbe, începând cu 1 octombrie 2026, modul în care taxează utilizarea drumurilor naționale. Pentru autoturisme și vehiculele ușoare rămâne rovinieta, recalculată inclusiv în funcție de norma de poluare. Transportul de marfă de peste 3,5 tone trece însă la TollRo, un sistem în care plata depinde de distanța parcursă și de emisiile vehiculului.

Una dintre schimbările cele mai vizibile va fi eliminarea tarifului separat pentru podurile Fetești–Cernavodă, împreună cu celelalte peaje reglementate prin vechiul sistem. Dar dispariția taxei de pod nu înseamnă că deplasarea devine gratuită. Costul utilizării infrastructurii este redistribuit în noua formulă de taxare.

Data de 1 octombrie trebuie însă prezentată cu o rezervă importantă. Acesta este termenul legal aflat în vigoare la data redactării, după ce aplicarea sistemului fusese amânată anterior de la 1 iulie. Între timp, la Senat a fost depusă o nouă inițiativă legislativă care propune amânarea până la 1 aprilie 2027. Dacă proiectul nu este adoptat înainte de 1 octombrie, se aplică actualul calendar.

Două sisteme, nu o singură taxă

Pentru autoturisme, vehiculele destinate transportului de persoane și autovehiculele de marfă de cel mult 3,5 tone, rovinieta rămâne o taxă raportată la perioada de utilizare. Valoarea sa va depinde de categoria vehiculului, durata aleasă și clasa de emisii.

Prin urmare, două autoturisme asemănătoare, dar încadrate în norme Euro diferite, ar putea plăti sume diferite. Vehiculele electrice ar urma să fie tratate similar celor din categoria Euro VI. Rovinietele cumpărate anterior pentru vehiculele care rămân în acest sistem își păstrează valabilitatea până la expirare.

Pentru transportul de marfă de peste 3,5 tone, schimbarea este mult mai profundă. Rovinieta pe perioadă este înlocuită de TollRo, iar suma datorată va fi calculată în funcție de:

• numărul kilometrilor parcurși;
• categoria drumului;
• masa și caracteristicile vehiculului;
• clasa de emisii;
• costurile externe asociate poluării.

Tariful unitar prevăzut pentru drumurile naționale ar urma să fie la jumătatea celui aplicat pe autostrăzi și drumuri expres. Valorile stabilite în lei vor putea fi actualizate anual cu indicele prețurilor de consum.

Cine poate plăti mai mult

Pentru șoferul care traversează ocazional podurile Fetești–Cernavodă, eliminarea peajului este un avantaj direct. Economie reală va exista însă numai după compararea taxei eliminate cu noul tarif al rovinietei aplicabil mașinii sale.

În cazul transportatorilor, kilometrajul devine decisiv. O firmă cu vehicule care circulă zilnic pe autostrăzi și parcurg distanțe mari poate avea costuri sensibil mai mari decât în sistemul bazat pe timp. Flotele mai vechi și mai poluante vor fi dezavantajate suplimentar.

În schimb, firmele care folosesc vehicule mai curate și circulă pe distanțe mai mici ar putea suporta o presiune mai redusă. O comparație corectă nu poate fi făcută însă în lipsa unei grile finale, ușor accesibile, și a unor simulări publice pentru diferite tipuri de vehicule și trasee.

Ministerul Transporturilor și CNAIR ar trebui să publice un calculator oficial înaintea aplicării sistemului. Un transportator trebuie să poată afla cât va plăti, de exemplu, pentru o cursă București–Constanța, Brașov–Nădlac sau Suceava–Giurgiu și cum diferă factura între un camion Euro III și unul Euro VI.

Taxa se poate regăsi în prețul produselor

TollRo nu este numai problema companiilor de transport. Dacă tariful pe kilometru majorează costurile curselor, o parte a diferenței va fi transferată probabil în tariful de transport și, mai departe, în prețurile produselor.

Efectul poate apărea în costul alimentelor, materialelor de construcții, coletelor, bunurilor de consum și al materiilor prime transportate rutier. Majorarea nu se produce automat și uniform: depinde de distanță, încărcare, concurență, contractele comerciale și capacitatea firmei de a absorbi cheltuiala. Dar Guvernul trebuie să evalueze acest efect înaintea aplicării, nu după apariția scumpirilor.

Principiul „utilizatorul plătește” poate fi justificat prin uzura produsă infrastructurii, iar principiul „poluatorul plătește” poate accelera înnoirea flotelor. Totuși, firmele mici nu își pot schimba camioanele peste noapte. Fără programe credibile de modernizare, noua taxare poate consolida companiile mari și poate elimina operatorii cu acces redus la finanțare.

Dincolo de știre

Testul noului sistem nu este dispariția unei bariere de taxare, ci predictibilitatea întregii tranziții.

CNAIR trebuie să arate dacă platforma informatică a trecut testele de funcționalitate, securitate și interoperabilitate, cum se înregistrează traseele, ce se întâmplă când echipamentele sau sistemul central nu funcționează și cum pot fi contestate taxele calculate greșit.

Amânarea anterioară până la 1 octombrie a fost motivată tocmai prin necesitatea finalizării testelor și a normelor de aplicare. Apariția unei noi propuneri de amânare, cu numai câteva zile înaintea termenului, indică faptul că incertitudinea nu a fost eliminată.

Guvernul trebuie să comunice fără echivoc dacă sistemul începe la 1 octombrie, care sunt tarifele finale și dacă toate componentele tehnice sunt funcționale. Transportatorii, șoferii și consumatorii nu pot fi puși să afle regulile după emiterea primelor facturi sau amenzi.

Surse: Digi24 — schimbările și proiectul unei noi amânări, Legea nr. 226/2023, UNTRR — amânarea până la 1 octombrie și valabilitatea rovinietelor, Ministerul Transporturilor, CNAIR.

Foto: IA