Guvernanța companiilor publice din Brașov (3) Responsabilitatea politică și guvernanța corporativă au fost în echilibru?
Cristian Radu | News Connect
Nu. În cazul RATBV și al Companiei Apa, responsabilitatea politică și guvernanța corporativă nu au funcționat într-un echilibru real.
Politicul și-a păstrat influența asupra numirilor, dar a transferat răspunderea pentru rezultate către consiliile de administrație, comisiile de selecție, asociațiile intercomunitare și experții independenți. A rezultat un sistem în care decizia poate fi influențată politic, însă eșecul nu mai are un autor ușor de identificat.
Ce ar fi trebuit să facă politicul
Companiile publice nu pot fi complet desprinse de politică. Ele aparțin comunităților, iar aleșii locali reprezintă acționarii publici.
Consiliul Local, Consiliul Județean și asociațiile intercomunitare trebuie să stabilească:
- serviciul public care trebuie asigurat;
- investițiile prioritare;
- nivelul de calitate urmărit;
- limitele finanțării publice;
- criteriile de performanță;
- scrisoarea de așteptări;
- procedura prin care sunt selectați administratorii.
Aceasta este responsabilitatea politică legitimă. Cetățenii aleg partidele, iar partidele trebuie să răspundă pentru direcția dată companiilor publice.
Politicul nu ar trebui însă să aleagă directorul pe criterii de apartenență, să intervină în angajări, achiziții sau activitatea curentă și nici să transforme consiliile de administrație în recompense de partid.
Ce trebuia să asigure guvernanța corporativă
Guvernanța corporativă trebuia să creeze o distanță între obiectivele stabilite de acționar și administrarea zilnică a companiei.
Consiliul de Administrație trebuia să selecteze profesionist conducerea executivă, să aprobe strategia, să urmărească indicatorii și să intervină atunci când rezultatele nu sunt obținute.
Directorul general trebuia să conducă societatea fără intervenții politice în deciziile curente, dar cu obligația de a raporta transparent performanța.
Acesta era echilibrul normal:
politicul stabilește ce trebuie obținut; administratorii și directorii decid profesional cum se ajunge la rezultat; publicul poate verifica cine a promis și cine a executat.
Ce s-a întâmplat în realitate
La Brașov, granița dintre cele două niveluri a rămas neclară.
Partidele au participat la desemnarea reprezentanților, comisiilor și mandatelor, dar au invocat caracterul „independent” al selecțiilor atunci când rezultatele au fost contestate. Experții independenți au primit un rol important, fără ca publicul să poată vedea întotdeauna punctajele, justificările și relațiile relevante.
În cazul Companiei Apa, procurorii susțin că mecanismul de selecție din 2025 ar fi fost influențat prin promisiuni, angajări și foloase necuvenite. Aceste acuzații trebuie dovedite în instanță, iar persoanele trimise în judecată beneficiază de prezumția de nevinovăție. Dosarul arată însă că o procedură formală, însoțită de un expert independent, nu este automat ferită de influențe. www.dna.ro
La RATBV, succesiunea directorilor, mandatele începute prin interimat și revenirea actuală la conducerea provizorie arată că instituțiile tutelare nu au reușit să ofere predictibilitate managerială.
În ambele societăți, provizoratul a redus răspunderea. Un director provizoriu poate spune că nu are un mandat suficient de lung pentru reforme. Un Consiliu de Administrație provizoriu poate evita deciziile dificile. Autoritatea tutelară poate susține că pregătește selecția definitivă.
Între timp, compania continuă să cheltuiască bani publici și să ia decizii importante.
Abținerea nu restabilește echilibrul
În acest context trebuie analizată și abținerea consilierilor USR–PMP la propunerile pentru comisiile de selecție.
Abținerea poate semnala neîncredere. Dar guvernanța nu se repară prin neparticipare.
Dacă reprezentanții propuși nu erau potriviți, trebuiau prezentate motivele și alternativele. Dacă procedura era vulnerabilă, trebuiau solicitate criterii suplimentare, publicarea documentelor ori amânarea votului. Dacă existau suspiciuni de control politic, acestea trebuiau formulate clar.
Un partid nu își îndeplinește responsabilitatea numai pentru că nu a votat „pentru”. El trebuie să arate ce soluție a susținut.
Unde s-a produs dezechilibrul
Dezechilibrul poate fi rezumat astfel:
| Responsabilitate | Cum trebuia să funcționeze | Ce s-a întâmplat |
| Politicul | Stabilește obiectivele și răspunde public | A influențat numirile, dar a dispersat răspunderea |
| Autoritatea tutelară | Organizează proceduri și verifică performanța | A administrat frecvent interimate și selecții întârziate |
| Consiliul de Administrație | Controlează directorul și strategia | A fost adesea provizoriu sau dependent de mecanismul numirii |
| Expertul independent | Evaluează profesional candidații | A primit influență mare, cu transparență publică limitată |
| Directorul general | Conduce operațional și răspunde pentru rezultate | A lucrat uneori fără mandat complet ori fără indicatori publici comparabili |
| Consilierii locali și județeni | Votează, controlează și explică | Au votat sau s-au abținut fără un bilanț public suficient |
De ce nu a existat echilibru
Pentru că autoritățile au încercat să depolitizeze formal selecția, fără să depolitizeze mecanismele prin care sunt desemnați cei care controlează selecția.
Pentru că indicatorii de performanță au rămas greu de urmărit de către public.
Pentru că partidele au preferat să negocieze persoane înainte să explice competențele necesare.
Pentru că interimatele au fost tolerate prea mult.
Și pentru că răspunderea a fost împărțită între atât de multe instituții încât, atunci când ceva a mers prost, fiecare a putut indica spre altcineva.
Guvernanța corporativă nu înseamnă dispariția politicului. Înseamnă limitarea politicului la rolul său legitim și obligarea lui să răspundă pentru obiective, selecții și rezultate.
La Brașov, influența politică a rămas. Ceea ce s-a diminuat a fost asumarea ei.
Foto: IA
