2 Iunie – Ziua Internațională a Adopției. Despre copiii care nu caută perfecțiunea, ci o familie
2 iunie este marcată Ziua Internațională a Adopției, o zi care vorbește despre copii, despre familii și despre una dintre cele mai profunde forme prin care viața poate oferi o nouă șansă.
De multe ori, atunci când auzim cuvântul „adopție”, ne gândim la proceduri, dosare, evaluări și termene administrative. În spatele tuturor acestora există însă ceva mult mai important: un copil care își dorește ceea ce își dorește orice copil din lume – să fie iubit, protejat și să simtă că aparține unei familii.
Pentru un copil aflat în sistemul de protecție, adopția nu înseamnă doar schimbarea unei situații juridice.
Înseamnă prima cameră pe care o poate numi „a mea”.
Înseamnă prima aniversare sărbătorită împreună cu cei care îl iubesc.
Înseamnă siguranța că atunci când se întoarce de la școală există cineva care îl așteaptă.
Înseamnă să nu mai fie singur.
Poate că pentru mulți dintre noi aceste lucruri par firești. Pentru un copil care a crescut fără familie, ele pot însemna întreaga lume.
Se caută părinți pentru copii, nu copii pentru părinți
Există o idee esențială care definește adopția modernă și care merită amintită tocmai într-o zi ca aceasta:
În adopție se caută părinți pentru copii, nu copii pentru părinți.
Poate suna simplu, dar această perspectivă schimbă totul.
Scopul procesului de adopție nu este să satisfacă dorința unui adult de a avea un copil, ci să identifice familia care poate răspunde cel mai bine nevoilor unui copil care are nevoie de stabilitate, afecțiune și siguranță.
De aceea, adopția nu este și nu poate fi redusă la fotografii, descrieri sau fișe medicale.
Un copil nu este o imagine într-un dosar.
Nu este o listă de caracteristici.
Nu este un profil care poate fi ales după criterii de confort.
Fiecare copil vine cu propria poveste, cu propriile răni, cu propriile temeri și speranțe. La fel, fiecare familie vine cu valorile, resursele și capacitatea sa de a oferi iubire și sprijin.
Adevărata provocare este întâlnirea dintre aceste două lumi.
De aceea, specialiștii vorbesc despre compatibilitate. Despre capacitatea unei familii de a înțelege și accepta un copil așa cum este el. Despre șansa de a construi o relație care să reziste în timp și să ofere copilului sentimentul atât de important că este acasă.
Succesul unei adopții nu începe și nu se termină cu semnarea unor documente.
Succesul începe în momentul în care copilul începe să aibă încredere.
În momentul în care îndrăznește să spună „mama” sau „tata”.
În momentul în care nu se mai întreabă dacă va fi acceptat și începe să simtă că aparține.
O lecție despre iubire și curaj
Adopția este adesea prezentată ca un gest generos al adulților.
În realitate, este și o extraordinară lecție de curaj.
Curajul unor oameni care aleg să își deschidă casa și sufletul pentru un copil.
Dar și curajul unui copil care învață din nou să creadă în oameni, să ofere încredere și să accepte iubirea pe care poate nu a cunoscut-o niciodată.
În această întâlnire dintre vulnerabilități se naște, de multe ori, o familie adevărată.
Nu o familie perfectă.
Ci o familie construită în fiecare zi prin răbdare, grijă și afecțiune.
Dincolo de prejudecăți și dincolo de frici
Încă există oameni care cred că o familie este definită exclusiv de legăturile de sânge.
Viața demonstrează însă, de nenumărate ori, că familia înseamnă mult mai mult.
Familia este omul care rămâne lângă tine atunci când ai nevoie.
Este cel care te încurajează când îți este greu.
Este cel care îți oferă siguranță și încredere.
Există mii de familii adoptive care demonstrează zilnic că iubirea, respectul și responsabilitatea pot construi legături la fel de puternice ca orice legătură biologică.
Pentru că familia nu este doar despre cine te-a adus pe lume.
Este și despre cine a ales să îți fie alături pentru tot restul vieții.
Dar adopția vine și cu întrebări pe care puțini au curajul să le rostească.
Întrebări omenești.
Întrebări care apar în mintea multor viitori părinți înainte de prima întâlnire cu un copil.
Poate cea mai grea dintre ele este:
„Și dacă nu o să ne placă?”
Este o întrebare care poate provoca disconfort chiar și atunci când este doar gândită.
Dar tocmai pentru că există, merită privită cu sinceritate.
Iar imediat după ea apare o a doua întrebare, mult mai puternică și mult mai dureroasă:
„Și dacă nu o să ne placă, ce vină are copilul?”
În acel moment, perspectiva se schimbă complet.
Pentru că adopția nu este despre alegerea unei fotografii care ne impresionează sau a unei fișe medicale care ne liniștește.
Este despre întâlnirea dintre două destine.
Despre disponibilitatea unor oameni de a construi o relație reală cu un copil care poate a trecut deja prin abandon, respingere sau pierdere.
Și poate tocmai de aceea specialiștii insistă atât de mult asupra compatibilității dintre copil și familie.
Nu pentru a găsi familia perfectă.
Ci pentru a oferi cele mai mari șanse unei relații care să reziste în timp și să se transforme în ceea ce fiecare copil caută, de fapt:
acasă.
O zi care ne privește pe toți
Ziua Internațională a Adopției nu este doar despre copiii adoptați și familiile adoptatoare.
Este și despre responsabilitatea unei societăți de a oferi fiecărui copil șansa unei copilării normale.
Despre instituții care trebuie să funcționeze eficient.
Despre proceduri care trebuie să fie în primul rând în interesul copilului.
Despre comunități care trebuie să susțină și să înțeleagă.
Și despre conștientizarea faptului că, dincolo de statistici și rapoarte, există copii care așteaptă.
Nu așteaptă perfecțiunea.
Nu așteaptă luxul.
Nu așteaptă miracole.
Așteaptă o familie.
Poate că cea mai simplă definiție a adopției este aceasta:
momentul în care un copil încetează să mai întrebe „Unde este familia mea?” și începe să spună: „Aceasta este familia mea.”
Iar pentru un copil, puține lucruri sunt mai importante decât acest sentiment de apartenență.
Într-o lume în care se vorbește mult despre drepturile copilului, despre protecție socială și despre politici publice, adopția rămâne una dintre cele mai concrete forme prin care viața unui copil poate fi schimbată în bine.
Nu prin discursuri.
Nu prin statistici.
Ci printr-o familie.
La mulți ani tuturor familiilor formate prin adopție, tuturor copiilor care și-au găsit un cămin și tuturor celor care cred că iubirea adevărată nu se măsoară în legături de sânge, ci în capacitatea de a fi acolo, zi de zi, pentru cineva care are nevoie de tine.
Cristian Radu I Redactor șef
Contează ceea ce ne unește. ❤️
