Osemintele umane din sacii de la Slatina. Ce s-a descoperit cu adevărat în Cimitirul Strehareți și cine trebuie să răspundă

DINCOLO DE ȘTIRE

Cristian Radu | News Connect

În Cimitirul Strehareți din Slatina au fost descoperite oseminte umane provenind de la aproximativ 23 de persoane, depozitate în saci de rafie și îngropate într-un spațiu amenajat astfel încât să semene cu o criptă.

Ulterior, anchetatorii au verificat o a doua zonă și au ridicat alți cinci saci cu oseminte, resturi textile și fragmente de lemn. Nu a fost comunicat încă dacă aceste noi rămășițe sunt incluse în estimarea inițială sau provin de la alte persoane.

Cazul a fost prezentat de câteva televiziuni și publicații online, dar nu a produs o dezbatere publică proporțională cu gravitatea sa. Nu discutăm despre o simplă neregulă administrativă. Discutăm despre identitatea unor oameni morți, despre dreptul familiilor de a ști unde le sunt rudele și despre modul în care a fost supravegheat, timp de 16 ani, un serviciu public concesionat unei firme private.

Peste toate s-a suprapus un conflict politic și juridic între Primăria Slatina și fostul administrator al cimitirului. Tocmai de aceea, primul lucru necesar este separarea faptelor confirmate de acuzații.

Ce s-a întâmplat

La 16 septembrie 2026, o echipă de muncitori care efectua săpături în Cimitirul Strehareți a găsit mai mulți saci cu oseminte.

Poliția a fost sesizată prin 112. Verificările desfășurate la fața locului au indicat rămășițe provenind de la aproximativ 23 de persoane, depozitate în saci de rafie albi și negri.

La 17 septembrie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina a înregistrat un dosar penal în care se fac cercetări in rem — asupra faptei, nu împotriva unei persoane desemnate — pentru profanare de cadavre sau morminte.

Până la 22 septembrie fuseseră audiate patru persoane. Procurorii au anunțat că verifică proveniența osemintelor și respectarea procedurilor legale privind eventualele exhumări.

La 24 septembrie, cercetările au continuat într-o altă zonă a cimitirului. Au fost ridicați încă cinci saci. Numărul total al persoanelor ale căror rămășițe au fost descoperite nu a mai fost actualizat oficial.

Ce nu s-a descoperit

Primarul municipiului Slatina, Mario De Mezzo, a susținut public că ar fi fost găsite „cadavre nedescompuse” ale unor persoane decedate în perioada pandemiei de COVID-19 și că pe saci ar fi fost înscrise datele înhumării.

Parchetul a infirmat explicit toate aceste afirmații.

Anchetatorii au precizat că:

• nu au fost găsite cadavre nedescompuse;
• nu s-a stabilit că osemintele provin din perioada pandemiei;
• sacii nu aveau înscrise datele înhumării.

Prin urmare, legătura cu pandemia, cu Spitalul Județean Slatina sau cu presupuse înmormântări COVID nu este, în acest moment, susținută de probele comunicate public.

Această corecție nu micșorează gravitatea cazului. Dar împiedică transformarea unei anchete penale într-un spectacol construit din informații neverificate.

Versiunea fostului administrator

Cimitirul Strehareți a fost administrat aproximativ 16 ani de societatea Ecumenic Funerar SA, în baza unui contract de concesiune încheiat cu municipalitatea.

Avocatul societății susține că osemintele provin din deshumări efectuate după expirarea unor concesiuni, că reînhumarea ar fi fost permisă de regulamentul cimitirului și că operațiunile ar fi documentate.

Aceasta este, deocamdată, poziția unei părți aflate într-un conflict contractual și judiciar cu Primăria. Existența documentelor invocate și concordanța lor cu realitatea din teren trebuie verificate de procurori.

Legea permite deshumarea osemintelor după șapte ani de la deces, în orice perioadă a anului și fără avizul Direcției de Sănătate Publică. Dar acest lucru nu înseamnă că rămășițele pot fi mutate fără evidență, amestecate ori depozitate anonim.

Normele stabilesc că deshumarea și reînhumarea se fac prin administrația cimitirului, cu respectarea regulilor sanitare și în prezența familiei ori a unui reprezentant al acesteia și a administratorului. Administratorul trebuie să păstreze un registru cu identitatea defunctului, data înhumării și poziția exactă a mormântului.

Întrebarea juridică nu este, așadar, dacă deshumarea este permisă în general. Întrebările sunt:

Cine a dispus fiecare deshumare? În baza cărui document? A fost notificată familia? Unde trebuiau reînhumate osemintele? A fost consemnată noua amplasare în registre?

Ancheta penală

Dosarul vizează infracțiunea de profanare de cadavre sau morminte, prevăzută de articolul 383 din Codul penal.

Sustragerea, distrugerea sau profanarea unui cadavru se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la trei ani. Profanarea unui mormânt sau monument funerar poate fi sancționată cu închisoarea de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

Deschiderea dosarului nu demonstrează vinovăția fostului administrator, a angajaților săi sau a altor persoane. Pentru stabilirea răspunderii, anchetatorii trebuie să demonstreze cine a dispus mutarea rămășițelor, cine a efectuat-o, ce știa fiecare persoană implicată și dacă au fost încălcate procedurile legale.

Dacă registrele indică o amplasare, iar osemintele se găsesc în alt loc, apare și problema eventualei falsificări sau alterări a evidențelor. Dacă locurile eliberate au fost concesionate din nou contra cost, trebuie verificat traseul documentelor și al sumelor încasate.

Răspunderea nu se poate opri la firma privată

Dacă operațiunile au fost făcute ilegal, răspunderea directă aparține persoanelor care le-au decis și executat. Societatea poate răspunde penal, civil, contractual sau contravențional, în funcție de probe.

Dar Cimitirul Strehareți nu a încetat să fie un serviciu de interes public doar pentru că administrarea sa a fost concesionată.

Municipiul Slatina a rămas autoritatea contractantă și proprietarul bunului public. Exercitarea concesiunii trebuia supusă controlului concedentului. De aceea, trebuie făcute publice:

• rapoartele de monitorizare a contractului;
• controalele efectuate în cei 16 ani;
• sesizările familiilor și modul în care au fost soluționate;
• situația locurilor de veci retrase și reconcesionate;
• registrele de înhumare, deshumare și reînhumare;
• eventualele sancțiuni aplicate operatorului;
• procesele-verbale de predare-preluare a cimitirului.

Dacă au existat reclamații repetate, iar administrația nu a verificat situația din teren, avem și o problemă de supraveghere instituțională. Nu neapărat una penală, dar cu siguranță una administrativă și politică.

Schimbarea primarilor nu șterge continuitatea instituției. Primăria trebuie să explice nu numai ce a găsit în 2026, ci și cum a controlat serviciul concesionat înainte de această descoperire.

Un cimitir prins între instanțe

Situația este complicată și de conflictul privind administrarea cimitirului.

În ianuarie 2026, Consiliul Local Slatina a constatat rezilierea contractului. În vară, Judecătoria Craiova a dispus evacuarea societății, iar municipalitatea a preluat efectiv cimitirul la începutul lunii septembrie.

La 24 septembrie, Tribunalul Dolj a anulat sentința de evacuare, constatând că Judecătoria Craiova nu era competentă material. Cauza a fost trimisă spre judecare Tribunalului Dolj – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Această decizie nu stabilește că firma a administrat corect cimitirul și nici nu soluționează acuzațiile privind osemintele. Ea privește instanța competentă să judece evacuarea.

Primăria a anunțat că va continua, cel puțin provizoriu, administrarea cimitirului. Dar există riscul unei noi schimbări, în funcție de executarea hotărârii și de celelalte procese aflate pe rol.

Un asemenea „ping-pong” administrativ este periculos. Cimitirul trebuie să aibă în fiecare zi un responsabil juridic și operațional clar. Înhumările, documentele și relația cu familiile nu pot fi suspendate până la încheierea războiului dintre Primărie și concesionar.

Ce trebuie făcut acum

Ancheta penală este numai una dintre acțiunile necesare.

În primul rând, întreaga zonă suspectă trebuie protejată și cartografiată. Săpăturile nu pot continua ca simple lucrări de întreținere, ci numai în condiții care conservă probele.

Fiecare set de oseminte trebuie inventariat, fotografiat, expertizat antropologic și asociat, dacă este posibil, cu un mormânt și cu o identitate. Acolo unde documentele și expertizele permit, trebuie analizată și posibilitatea identificării genetice.

În paralel, este necesară o confruntare completă între:

• registrul cimitirului;
• planurile parcelelor;
• contractele de concesiune;
• certificatele de deces;
• documentele de deshumare și reînhumare;
• chitanțele și facturile emise;
• sesizările familiilor;
• situația locurilor concesionate din nou.

Direcția de Sănătate Publică Olt trebuie să verifice respectarea normelor sanitare, în special în cazurile în care deshumările s-ar fi făcut înainte de împlinirea termenului legal.

Primăria are nevoie de un audit administrativ independent asupra celor 16 ani de concesiune, nu de o verificare internă limitată la actualul conflict politic.

Familiile trebuie să aibă un punct unic de contact, unde să poată depune documente și solicita verificarea unui mormânt. Informațiile sensibile nu trebuie comunicate prin conferințe de presă ținute printre morminte.

Iar Parchetul ar trebui să ofere actualizări periodice, fără a afecta ancheta: numărul zonelor cercetate, numărul estimat al persoanelor, expertizele dispuse și stadiul identificării.

Dincolo de știre

La Slatina nu au fost găsite, potrivit Parchetului, cadavre din perioada COVID. Această afirmație a fost lansată public și apoi infirmată oficial.

Au fost însă găsite osemintele a aproximativ 23 de oameni, puse în saci și mutate din locurile în care familiile puteau crede că se află.

Aceasta este realitatea suficient de gravă.

Cazul nu trebuie redus la confruntarea dintre un primar și un administrator privat. Nici folosit pentru reglări politice între administrația actuală, fosta administrație și conducerea județului.

Întrebarea esențială este alta:

Poate dispărea un mort dintr-un mormânt fără ca registrele, controalele și instituțiile să observe?

Dacă răspunsul este da, atunci la Slatina nu a eșuat doar un administrator. A eșuat întregul sistem care trebuia să păstreze identitatea morților și încrederea celor rămași în viață.

Iar dacă osemintele pot fi mutate, amestecate și ascunse, fără ca timp de ani de zile cineva să răspundă, atunci nu mai vorbim doar despre administrarea unui cimitir.

Vorbim despre o formă de abandon instituțional care continuă și după moarte.

Foto: IA