De ce fug profesioniștii din administrația publică?

Oamenii nu fug din administrația publică doar din cauza salariilor sau a stresului.
Mulți fug pentru că, la un moment dat, obosesc să lupte singuri.

Intră în sistem cu speranța că pot schimba ceva.
Cred că pot construi un serviciu mai bun, un proiect util, o instituție mai eficientă. Vin cu idei, cu energie, cu dorința sinceră de a face lucrurile bine.

Dar, în timp, descoperă altceva.

Descoperă că uneori contează mai mult „cine te susține” decât ce știi să faci.
Că inițiativa poate deranja.
Că oamenii care încearcă să miște lucrurile sunt priviți cu suspiciune.
Că semnezi mult, răspunzi pentru tot, dar poți decide foarte puțin.

Și atunci începe uzura.

Nu dintr-o singură lovitură.
Ci puțin câte puțin.

Din ședințe în care soluțiile sunt amânate.
Din proiecte blocate fără explicații.
Din telefoane care schimbă decizii.
Din sentimentul că trebuie mereu să te aperi, chiar și atunci când încerci să faci bine.

Mulți profesioniști din administrație nu sunt oameni fără valoare.
Dimpotrivă.
Sunt oameni care au ținut instituții întregi în picioare în liniște, ani la rând. Oameni care au rămas peste program, care au rezolvat crize, care au încasat frustrări și critici fără să apară vreodată la televizor.

Dar vine un moment în care apare întrebarea:
 „Merită?”

Merită să consumi ani din viață într-un sistem care uneori pare că își obosește exact oamenii cei mai implicați?

Unii pleacă în privat.
Alții pleacă din țară.
Alții rămân… dar doar cu trupul.
Își pierd energia, curajul, vocea.

Și poate aici este cea mai mare pierdere.

Nu faptul că pleacă niște angajați.
Ci faptul că administrația pierde oameni care încă mai credeau în ideea de bine public.

Cristian Radu

Redactor șef