Bătălia pentru rețea

Cine va controla energia României în următorii 10 ani?

În ultimii ani, aproape toată discuția despre energie s-a concentrat pe producție:
câte parcuri fotovoltaice se construiesc,
câte turbine eoliene apar,
câți MW sunt anunțați,
câte miliarde intră în piață.

Dar adevărata miză începe să se mute într-o zonă mult mai puțin vizibilă publicului larg:
 rețeaua.

Pentru că energia nu înseamnă doar producție.
 Înseamnă transport, distribuție, echilibrare și acces.

Iar în următorii ani, cine va controla sau va influența infrastructura energetică va controla o parte importantă din economia României.

Rețeaua a devenit noul activ strategic

În urmă cu câțiva ani, multe proiecte regenerabile erau evaluate aproape exclusiv prin:

• teren,
• ATR,
• putere instalată,
• randament estimat.

Astăzi însă, piața începe să înțeleagă ceva esențial:
un proiect fără acces real la rețea valorează infinit mai puțin decât pare pe hârtie.

De fapt, în anumite zone din România, capacitatea de racordare începe să devină mai valoroasă decât proiectul în sine.

Pentru că rețeaua nu poate crește peste noapte.

Iar România intră într-o perioadă în care:

• cererea de racordare explodează,
• infrastructura se modernizează lent,
• congestiile cresc,
• iar presiunea pe Sistemul Energetic Național devine tot mai mare.

Cine obține accesul?

Aceasta este întrebarea pe care piața o pune deja, chiar dacă public se vorbește mai puțin despre ea.

Pentru că în energia viitorului nu va conta doar cine produce energie.

Va conta cine poate introduce energia în sistem.

Aici apare adevărata bătălie:

• pentru capacitate de racordare,
• pentru infrastructură,
• pentru acces la fluxurile energetice,
• pentru prioritizarea investițiilor în rețea.

În următorii ani, valoarea economică a unui proiect energetic va depinde tot mai mult de relația lui cu infrastructura de transport și distribuție.

Diferența dintre dezvoltatori și operatori

Piața energetică românească este plină de dezvoltatori.
Mulți dintre ei foarte activi, bine finanțați și agresivi comercial.

Dar dezvoltarea unui proiect și operarea unui sistem energetic sunt două lucruri complet diferite.

Un dezvoltator poate:

• identifica terenuri,
• obține avize,
• structura finanțări,
• tranzacționa proiecte.

Însă stabilitatea sistemului energetic depinde de:

• rețele,
• dispecerizare,
• echilibrare,
• redundanță,
• infrastructură critică,
• continuitate operațională.

Iar aici rolul operatorilor devine uriaș.

Rolul Transelectrica devine tot mai sensibil

În următorii ani, Transelectrica nu va mai fi doar o companie tehnică percepută ca parte a infrastructurii statului.

Va deveni unul dintre centrele reale de putere din economia energetică.

Pentru că:

• aprobă sau influențează racordări,
• gestionează echilibrul SEN,
• administrează infrastructura critică,
• vede presiunile reale din sistem,
• și devine nodul prin care trece noua economie energetică.

Pe măsură ce regenerabilele cresc, importanța transportului și echilibrării crește exponențial.

Iar orice blocaj în infrastructură poate însemna:

• întârzieri,
• costuri,
• limitări de producție,
• volatilitate de preț,
• vulnerabilitate energetică.

Distribuitorii ies din umbră

Ani la rând, companiile de distribuție au fost privite aproape exclusiv ca operatori administrativi.

Astăzi însă, ele devin active strategice.

Pentru că distribuția înseamnă:

• acces local la consum,
• integrarea prosumatorilor,
• digitalizare,
• flexibilitate,
• conectarea noilor capacități,
• infrastructură pentru electrificare.

Nu întâmplător vedem tot mai mult interes pentru:

• achiziții,
• consolidări,
• investiții masive în rețele,
• modernizare accelerată.

Piața începe să înțeleagă că viitorul energiei nu se joacă doar în producție.

Se joacă în infrastructură.

Concentrarea puterii în piață

Pe măsură ce accesul la rețea devine mai dificil și mai valoros, apare inevitabil și riscul concentrării de putere.

Cei care:

• controlează infrastructură,
• au acces rapid la racordare,
• pot finanța modernizări,
• au relații instituționale solide,
• și înțeleg mecanismele sistemului,

vor avea un avantaj uriaș.

Iar acest lucru poate remodela întreaga piață energetică românească.

Pentru că în energie, puterea reală nu aparține întotdeauna celui care produce cel mai mult.

Ci celui care controlează fluxul.

Energia viitorului nu va fi doar despre producție

România intră într-o etapă în care energia devine simultan:

• infrastructură,
• securitate,
• economie,
• tehnologie,
• influență strategică.

Iar rețeaua devine coloana vertebrală a acestei transformări.

În următorii 10 ani, una dintre cele mai importante întrebări nu va mai fi:
  „Cine produce energie?”

Ci:
  „Cine controlează infrastructura prin care energia circulă?”

Pentru că în energia viitorului, cine controlează rețeaua va controla piața.

Cristian Radu

Redactor șef