Hidroelectrica – performanță, putere și întrebările care rămân

De câțiva ani, Hidroelectrica este privită ca una dintre puținele companii de stat care au reușit să combine profitul, stabilitatea și imaginea de succes. Listarea la bursă, rezultatele financiare și rolul strategic în sistemul energetic au transformat compania într-un adevărat simbol al potențialului energetic al României.

Dar, dincolo de cifrele bune și de prezentările optimiste, aproape fiecare etapă importantă legată de conducerea companiei a adus și întrebări incomode:
 cât de independent este, în realitate, managementul?
 Cât de transparente sunt selecțiile?
 Și cât de mult mai contează guvernanța corporativă atunci când miza devine politică?

Concursuri urmărite atent și tensiuni care reapar constant

După perioada dificilă a insolvenței și după reformele asumate de România în domeniul companiilor de stat, Hidroelectrica a devenit una dintre societățile unde fiecare concurs pentru conducere a fost urmărit atent de investitori, de piață și de mediul economic.

Teoretic, regulile sunt clare:
selecții transparente, competiție reală, criterii profesionale și independență managerială.

Practic însă, aproape fiecare procedură importantă a venit la pachet cu:

• suspiciuni privind influența politică;
• mandate interimare repetate;
• întârzieri și blocaje;
• schimbări de direcție;
• tensiuni între minister și management.

Iar în cazul Hidroelectrica, presiunea este uriașă.
Nu vorbim despre o companie oarecare, ci despre unul dintre cei mai importanți producători de energie din regiune, într-o perioadă în care energia înseamnă nu doar economie, ci și securitate strategică.

Situația actuală a readus în prim-plan problema de fond

Discuțiile recente legate de investițiile în baterii de stocare și de relația dintre Guvern și conducerea executivă au reaprins o dezbatere mai veche:
unde se termină strategia legitimă a statului și unde începe intervenția directă în management?

Pentru unii, este firesc ca statul să impună priorități într-o companie strategică.
Pentru alții, momentul în care soluțiile tehnice ajung să fie dictate politic ridică semne serioase de întrebare.

Mai ales într-o companie listată la bursă, unde investitorii urmăresc atent stabilitatea, predictibilitatea și independența deciziilor executive.

Guvernanța corporativă nu înseamnă doar reguli pe hârtie

România vorbește de ani întregi despre profesionalizarea companiilor de stat.
Despre depolitizare.
Despre management performant.
Despre reforme.

Dar adevărata guvernanță corporativă nu se vede doar în proceduri, rapoarte sau prezentări elegante.

Se vede în momentele tensionate.
În momentele în care managementul trebuie să poată lua decizii profesionale fără presiuni și fără teama că orice dezacord tehnic se poate transforma într-un conflict politic.

Pentru că independența managerială nu înseamnă nimic dacă există doar cât timp toată lumea este de acord.

Miza reală depășește Hidroelectrica

În final, discuția nu este doar despre cine ocupă o funcție într-un directorat sau într-un consiliu de supraveghere.

Miza reală este dacă România poate demonstra că își administrează profesionist companiile strategice.
Că performanța economică poate exista fără control politic excesiv.
Și că regulile guvernanței corporative funcționează și atunci când apar interese mari, tensiuni și presiuni.

Pentru că adevărata credibilitate a unei companii strategice nu se măsoară doar în profit.

Se măsoară și în capacitatea ei de a rămâne stabilă, predictibilă și profesionistă indiferent cine se află, temporar, la putere.

Cristian Radu – Redactor șef