
În fiecare etapă a vieții profesionale am avut impresia că domeniul în care lucrez este cel mai important.
Managementul.
Resursele umane.
Administrația.
Consultanța.
Energia.
Politica.
Jurnalismul.
Timpul mi-a demonstrat că mă înșelam.
Niciun domeniu nu este mai important decât oamenii care îl fac să existe.
Am întâlnit manageri excepționali și manageri care au distrus organizații.
Am cunoscut oameni fără funcții care au schimbat destine.
Am văzut lideri care au construit echipe și lideri care au rămas singuri, deși ocupau cea mai înaltă funcție.
Am participat la sute de interviuri.
Am evaluat competențe.
Am recrutat.
Am negociat.
Am consiliat.
Am coordonat proiecte.
Am fost martorul unor decizii care au schimbat cariere și al altora care au schimbat vieți.
Toate au avut un numitor comun.
Omul.
Experiența m-a învățat că o organizație nu valorează mai mult decât oamenii care o conduc.
O strategie nu valorează mai mult decât oamenii care o aplică.
O lege nu produce schimbare dacă oamenii nu cred în ea.
Și nici cea mai bună idee nu supraviețuiește într-o echipă care și-a pierdut încrederea.
La început priveam oamenii prin ceea ce făceau.
Astăzi îi privesc prin ceea ce îi motivează.
Diferența este uriașă.
Competența deschide uși.
Caracterul decide cât timp rămân deschise.
De-a lungul anilor am înțeles că oamenii nu pot fi rezumați la un curriculum vitae.
Nici la o funcție.
Nici la un succes.
Fiecare poartă cu el experiențe pe care ceilalți nu le văd.
Lupte pe care nu le povestește.
Îndoieli pe care nu le exprimă.
Și speranțe care îl fac să meargă mai departe.
De aceea scriu astăzi altfel decât acum douăzeci de ani.
Nu mă interesează doar rezultatul.
Mă interesează omul care l-a făcut posibil.
Nu mă interesează doar decizia.
Mă interesează valorile din care s-a născut.
Nu mă interesează doar succesul.
Mă interesează prețul plătit pentru el.
Această schimbare nu a venit din cărți.
A venit din întâlnirile cu oamenii.
Ei mi-au schimbat felul de a conduce.
Felul de a analiza.
Felul de a scrie.
Astăzi, indiferent dacă redactez un editorial, o analiză economică sau un text literar, caut același lucru.
Omul din spatele faptelor.
Pentru că instituțiile nu simt.
Companiile nu speră.
Strategiile nu iubesc.
Numai oamenii fac toate acestea.
Iar dacă am învățat ceva cu adevărat important în toate domeniile prin care am trecut, este că oamenii reprezintă începutul și sfârșitul fiecărei povești.
De aceea, înainte să scriu despre un subiect, mă întreb întotdeauna despre cine este, de fapt, acel text.
Răspunsul este aproape mereu același.
Despre oameni.
Cristian Radu I News Connect
Foto: IA