
Clădirea abandonată din apropierea mofetei mici de la Sântimbru-Băi este investiția publică intitulată oficial „Reabilitarea și modernizarea băii comunale din comuna Sântimbru”, cunoscută în documentele recente drept „baia tradițională – mofeta nr. 2”.
Identificarea este confirmată de panoul rămas în teren, de achizițiile publice și de documentația tehnică întocmită în 2024. Imobilul are o suprafață construită de aproximativ 365 de metri pătrați și se află pe terenul înscris în Cartea Funciară 50588.
Investiția a fost inclusă în programul național de modernizare a băilor tradiționale prin Hotărârea Guvernului nr. 120 din 17 februarie 2010. Programul era coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, condus atunci de Elena Udrea, iar pentru nouă băi comunale din Harghita au fost obținute aproximativ patru milioane de lei. HG nr. 120/2010
Pentru obiectivul de la Sântimbru, anunțul procedurii de achiziție a fost publicat la 13 august 2010. Contractul principal a fost atribuit firmei HERA CON-STRUCT SRL pentru 499.481 de lei, iar autorizația de construire nr. 7 a fost emisă de Primăria Sântimbru la 5 octombrie 2010.
Ulterior, Consiliul Județean Harghita a atribuit aceleiași firme lucrări suplimentare în valoare de 24.185 de lei.
Autoritatea contractantă a fost Județul Harghita. Ministerul Dezvoltării a asigurat finanțarea principală, iar Comuna Sântimbru a fost beneficiarul local al investiției. Anunțul de atribuire din SEAP
Documentele achizițiilor identificate indică astfel contracte de cel puțin 523.666 de lei. Documentația tehnică actuală consemnează însă o valoare de inventar a construcției de 627.020 lei. Diferența ar putea proveni din proiectare, contribuții locale sau alte lucrări care nu apar în cele două atribuiri identificate.
Lucrările s-au desfășurat în perioada 2010–2011. La 26 septembrie 2011 a fost semnat procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, înregistrat cu numărul 41783/2011.
Aici apare paradoxul administrativ al proiectului: lucrările prevăzute în contract au fost recepționate, dar investiția, în ansamblul ei, nu era finalizată. Clădirea nu putea fi folosită.
Documentația DALI realizată în 2024 consemnează explicit:

„Din lipsă de fonduri, lucrările de construcție nu au fost finalizate, clădirea nefiind utilizată.”
Obiectivul a fost, așadar, abandonat de facto în 2011, după consumarea fondurilor disponibile pentru prima etapă. Nu a fost identificat un act administrativ distinct, intitulat „decizie de abandonare”.
În 2014, Digi24 relata că imobilul ajunsese doar „la roșu”, iar proiectul fusese oprit din lipsa banilor. Pentru finalizare mai erau necesari, potrivit estimărilor de atunci, aproximativ 750.000 de lei. Fondurile obținute prin programul guvernamental fuseseră deja consumate. Digi24
Responsabilitatea instituțională este împărțită.
Consiliul Județean Harghita a inițiat programul județean, a fost autoritatea contractantă și a atribuit lucrările. Comuna Sântimbru a fost beneficiarul investiției și proprietarul inițial al clădirii. Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului a asigurat partea principală a finanțării, iar HERA CON-STRUCT SRL a executat lucrările contractate și recepționate în 2011.
În 2014, președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, punea eșecul pe seama programelor stabilite la București fără un plan clar de funcționare. Un răspuns anterior al instituției confirma însă că atragerea fondurilor și pregătirea rapidă a proiectelor fuseseră realizate la inițiativa Consiliului Județean Harghita.

Primarul comunei era Kencse Előd, care conducea administrația locală și în momentul începerii proiectului. Informația Harghitei
Din documentele publice consultate nu rezultă că o persoană ar fi fost sancționată, obligată să restituie bani sau declarată vinovată printr-un raport de audit ori printr-o hotărâre judecătorească.
Nu există nici un temei documentar pentru a pune abandonarea în sarcina constructorului. Lucrările contractate au fost recepționate. Eșecul identificat este unul de planificare și finanțare publică: a fost contractată și executată o etapă fără să existe resursele necesare finalizării și punerii în funcțiune a întregului obiectiv.
După un deceniu de stagnare, autoritățile au schimbat destinația proiectului.
În 2021, Consiliul Județean Harghita, Comuna Sântimbru și Spitalul Județean de Urgență Miercurea-Ciuc au încheiat o asociere pentru transformarea clădirii într-o bază de tratament a Secției de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie.
Prin contractul de asociere, responsabilitățile au fost împărțite astfel:
În 2022, terenul și clădirea au trecut din domeniul public al Comunei Sântimbru în domeniul public al Județului Harghita.
În 2024, firma Vallum SRL a realizat expertiza tehnică și documentația DALI, printr-un contract în valoare de 266.500,50 lei, finalizat în luna noiembrie.
În februarie 2025, Consiliul Județean Harghita a aprobat noii indicatori tehnico-economici:
Hotărârea CJ Harghita nr. 19/2025
În lista de investiții a Județului Harghita pentru 2026 sunt prevăzuți numai 412.030 de lei pentru proiectul tehnic, nu și întreaga sumă necesară execuției. Din această valoare, 410.000 de lei ar urma să provină din împrumuturi interne. Lista de investiții pentru 2026
La 23 august 2026, situația proiectului poate fi rezumată astfel:
Proiectul a revenit, așadar, în documentele administrației, dar nu există încă dovada unui contract de execuție și nici finanțarea integrală a lucrărilor.
Cazul de la Sântimbru-Băi arată cum o investiție poate fi recepționată legal și, în același timp, poate rămâne inutilă pentru comunitate.
Recepția din 2011 a certificat terminarea lucrărilor prevăzute în contract. Nu a certificat însă că baia putea fi deschisă, că avea toate utilitățile, dotările, personalul și banii necesari funcționării. Administrația a recepționat o etapă, dar comunitatea a rămas fără serviciul public promis.
Aceasta este diferența dintre o clădire terminată contractual și o investiție publică funcțională.
Proiectul inițial a pornit fără o finanțare completă și fără un traseu sigur de la construcție la operare. Când banii primei etape s-au terminat, nu a existat o instituție care să asigure continuarea. Fiecare actor și-a îndeplinit doar o parte din atribuții, iar rezultatul comun a fost o clădire nefolosită timp de 15 ani.
Comparația financiară este, la rândul ei, relevantă. Valoarea actuală a investiției, de aproape 15,74 milioane de lei, este de aproximativ 25 de ori mai mare decât valoarea de inventar de 627.020 lei a construcției existente. Diferența nu poate fi prezentată integral drept depășire de cost: noul proiect are o destinație medicală mai complexă, un standard tehnic diferit, iar prețurile au crescut în 15 ani. Ea arată însă costul întârzierii, al degradării și al reluării unei investiții care nu a fost gândită până la capăt.
Mai rămâne o întrebare esențială: cine garantează că noua bază de tratament nu va repeta povestea vechii băi comunale?
Un proiect tehnic și o hotărâre privind indicatorii economici nu sunt suficiente. Înaintea unei noi achiziții trebuie să existe finanțarea integrală, racordurile la utilități, calendarul lucrărilor, schema de personal medical și un buget realist pentru funcționare.
Altfel, administrația riscă să modernizeze pentru a doua oară aceeași clădire, fără certitudinea că va putea deschide ușa publicului.
Cristian Radu | News Connect