România plătește dobânzi cât întreg deficitul permis de regulile europene

Cristian Radu | News Connect

România a bugetat pentru 2026 cheltuieli cu dobânzile de aproximativ 3% din produsul intern brut. Este nivelul de referință peste care deficitul bugetar este considerat excesiv în Uniunea Europeană.

Comparația făcută de viceguvernatorul Băncii Naționale, Cosmin Marinescu, este una dintre cele mai clare radiografii ale presiunii exercitate de datoria publică asupra bugetului: statul ajunge să consume pentru dobânzi echivalentul întregului deficit pe care regulile europene îl mai acceptă.

„Cheltuielile cu dobânzile sunt prevăzute în bugetul actual la 3% din PIB, deci cheltuim cu dobânzile mai mult decât deficitul la care ţintim să ajungem”, a declarat viceguvernatorul BNR. Digi Economic

Afirmația trebuie însă interpretată cu precizie. România nu are în 2026 o țintă de deficit de 3%, ci una de 6,2% din PIB. Pragul de 3% este valoarea de referință europeană sub care țara trebuie să coboare la finalul procesului de consolidare fiscală.

Factura din 2026: 60,8 miliarde de lei

Bugetul pentru 2026 a fost construit pe un PIB nominal estimat la aproximativ 2.045 de miliarde de lei, venituri totale de 736,5 miliarde de lei și cheltuieli de 864,3 miliarde de lei. Deficitul programat este de 127,7 miliarde de lei, reprezentând 6,2% din PIB. cdep.ro

În același buget, cheltuielile cu dobânzile sunt estimate la 60,8 miliarde de lei, în creștere cu aproximativ 10,3 miliarde față de 2025. AGERPRES

Aproape jumătate din deficitul planificat pentru acest an este, așadar, comparabilă cu factura dobânzilor.

Până la sfârșitul lunii iulie, statul plătise deja 40,12 miliarde de lei pentru dobânzi, cu 26,5% mai mult decât în perioada corespunzătoare din 2025. Suma reprezenta aproximativ 2% din PIB, după numai șapte luni. AGERPRES

Dobânzile nu reduc principalul datoriei. Ele reprezintă prețul plătit pentru utilizarea banilor împrumutați. Datoria rămâne și trebuie refinanțată sau rambursată separat.

Ce înseamnă, în realitate, comparația cu pragul de 3%

Deficitul bugetar arată cu cât depășesc cheltuielile statului veniturile încasate într-un an. Dobânzile sunt numai una dintre componentele acestor cheltuieli.

Dacă România va ajunge la un deficit total sub 3% din PIB, dar dobânzile se vor menține în jurul aceluiași nivel, restul bugetului va trebui să fie aproape echilibrat sau chiar să producă un excedent înaintea plății dobânzilor.

Cu alte cuvinte, taxele și celelalte venituri ale statului ar trebui să acopere toate salariile, pensiile, serviciile publice, apărarea, contribuțiile, subvențiile și investițiile finanțate național, iar dezechilibrul rămas să provină aproape exclusiv din costul datoriei.

Aceasta este adevărata dimensiune a avertismentului BNR.

Un stat poate suporta temporar un deficit ridicat dacă împrumuturile finanțează investiții care produc dezvoltare și venituri viitoare. Situația devine vulnerabilă atunci când o parte tot mai mare a noilor împrumuturi este utilizată pentru plata costurilor generate de datoriile vechi.

România nu trebuie să ajungă imediat la 3%

Regulile europene stabilesc pentru deficit o valoare de referință de 3% din PIB și pentru datoria publică una de 60% din PIB. România se află sub procedura de deficit excesiv și trebuie să corecteze dezechilibrul până în 2030. Consilium

Traiectoria europeană revizuită proiectează coborârea deficitului general de la 9,3% din PIB în 2024 la aproximativ 2,8% în 2030, cu condiția respectării limitelor impuse creșterii cheltuielilor nete. data.consilium.europa.eu

Prin urmare, România nu este obligată să reducă într-un singur an deficitul de la 6,2% la 3%. O ajustare bruscă ar putea afecta economia, investițiile și veniturile populației. Problema este dacă reducerea se realizează prin reforme durabile sau prin taxe temporare, amânări de plăți și tăieri fără prioritizare.

Cosmin Marinescu susține că ajustarea trebuie făcută fără afectarea semnificativă și de durată a creșterii economice. El indică reducerea deficitului de încasare a TVA, predictibilitatea fiscală, calitatea investițiilor și utilizarea fondurilor europene drept condiții ale consolidării. Digi Economic

De ce instabilitatea politică se transformă în cost bugetar

Dobânda plătită de România nu este stabilită doar de volumul datoriei. Ea este influențată de inflație, perspectivele economice, politica fiscală, ratingul suveran și încrederea creditorilor că statul își va respecta angajamentele.

Când riscul perceput crește, investitorii solicită randamente mai mari. Diferența se transformă în miliarde de lei plătite din buget pe întreaga durată a obligațiunilor emise.

De aceea, criza politică nu este doar o confruntare între partide. Instabilitatea poate amâna bugetul, poate bloca măsurile fiscale și poate determina agențiile de rating și investitorii să reevalueze riscul de țară.

Viceguvernatorul BNR a avertizat că prelungirea crizei politice poate afecta încrederea economică, într-un moment în care consolidarea bugetară este urmărită atent de agențiile de rating și de creditorii statului. Digi Economic

Responsabilitatea nu aparține BNR

BNR poate avertiza asupra riscurilor și poate utiliza politica monetară pentru controlarea inflației. Nu stabilește însă taxele, cheltuielile publice sau dimensiunea deficitului.

Responsabilitatea fiscală aparține Guvernului, Ministerului Finanțelor și Parlamentului.

Acțiunile necesare sunt clare:

• reducerea deficitului prin măsuri permanente, nu prin improvizații anuale;
• creșterea colectării, în special a TVA, fără transferarea întregii poveri asupra contribuabililor care plătesc deja;
• evaluarea investițiilor după efectul economic, nu numai după suma cheltuită;
• limitarea programelor fără finanțare și a cheltuielilor introduse fără surse;
• folosirea fondurilor europene pentru investiții care altfel ar necesita împrumuturi;
• prezentarea transparentă a costului datoriei și a scadențelor viitoare;
• stabilitate politică și predictibilitate fiscală.

Dobânzile sunt una dintre cele mai rigide cheltuieli ale bugetului. Nu pot fi tăiate prin ordonanță și nici amânate fără consecințe grave. Ele pot scădea în timp numai dacă statul se împrumută mai puțin, inspiră mai multă încredere și refinanțează datoria în condiții mai bune.

Dincolo de procent se află o realitate simplă: 60,8 miliarde de lei nu mai pot fi folosite pentru școli, spitale, infrastructură sau reducerea taxelor. Sunt plata pentru dezechilibrele acumulate în anii anteriori.

România nu mai împrumută doar pentru viitor. Plătește tot mai mult pentru trecut.

Surse: Banca Națională a României – declarațiile viceguvernatorului Cosmin Marinescu; Ministerul Finanțelor – bugetul și execuția bugetară pe 2026; Consiliul Uniunii Europene – procedura de deficit excesiv aplicabilă României; Digi Economic.

Foto: IA