CET Brașov: demolarea se plătește din materialele recuperate. Cine verifică însă cât valorează?

Administrație și politici publice1 month ago70 Views

Cristian Radu | News Connect

Municipalitatea brașoveană pregătește eliberarea fostelor platforme CET și CAF Metrom printr-o formulă care, la prima vedere, pare avantajoasă: o companie privată suportă proiectarea și lucrările de dezafectare, valorifică materialele recuperate și plătește orașului o redevență minimă de 1.698.974 de lei.

Consiliul Local Brașov a avut pe ordinea de zi a ședinței din 28 august 2026 două proiecte distincte: aprobarea studiului de fundamentare și aprobarea documentației, a modelului de contract și a caietului de sarcini pentru viitoarea concesiune. La momentul documentării, nu există încă un concesionar desemnat și nici un contract atribuit. Există un scenariu economic și documentația necesară lansării unei proceduri competitive.

Aceasta este știrea administrativă. Dincolo de ea se află însă o operațiune de zeci de milioane de lei, construită pe estimări privind cantitatea și valoarea metalelor, costul demolărilor și profitul viitorului operator. Pentru comunitate, întrebarea nu este doar dacă Primăria evită o cheltuială, ci dacă primește partea corectă din valoarea bunurilor pe care le cedează spre valorificare.

Peste 21.000 de tone de metal

Potrivit cifrelor prezentate în studiul de fundamentare și publicate de Bună Ziua Brașov, numai de pe platforma CET ar putea fi recuperate aproximativ 21.320 de tone de metale feroase și 520 de tone de metale neferoase. La acestea se adaugă betonul care poate fi concasat și reutilizat sau valorificat.

Veniturile totale obținute din materialele recuperate sunt estimate la 33.979.489 de lei, iar costurile proiectării, demolării, sortării, transportului și celorlalte operațiuni sunt evaluate la 27.650.937 de lei. După plata redevenței către Municipiul Brașov, documentația indică pentru concesionar un profit estimat de 3.765.943 de lei.

Formula poate avea logică economică. Orașul nu plătește demolarea unei platforme industriale extinse, transferă riscurile de execuție unui operator specializat și mai încasează o redevență. Concesionarul își recuperează cheltuielile din vânzarea fierului, a metalelor neferoase și a materialelor rezultate din dezafectare.

Dar tocmai pentru că plata nu se face direct din buget, transparența nu devine mai puțin importantă. Materialele recuperate sunt bunuri rezultate dintr-un patrimoniu cumpărat cu bani publici. Valoarea lor trebuie urmărită la fel de riguros ca orice plată făcută de municipalitate.

O diferență care trebuie explicată

Cifrele făcute publice ridică o primă întrebare. Diferența simplă dintre veniturile estimate — 33,979 milioane de lei — și costurile de 27,651 milioane de lei este de aproximativ 6,329 milioane de lei. După scăderea redevenței de aproape 1,699 milioane de lei ar rămâne circa 4,630 milioane de lei, în timp ce profitul estimat menționat este de aproximativ 3,766 milioane de lei.

Rămâne astfel o diferență de aproape 864.000 de lei care nu poate fi explicată doar prin cifrele sintetice prezentate public. Ea poate proveni din taxe, rezerve de risc, cheltuieli suplimentare sau dintr-un mod diferit de calcul. Nu este, în sine, dovada unei nereguli. Este însă un motiv legitim pentru ca structura completă a calculului să fie prezentată clar înaintea atribuirii contractului.

Mai importantă este metodologia evaluării. La ce preț pe tonă au fost calculate metalele feroase și neferoase? Din ce dată provin cotațiile? Cum va fi tratată variația prețurilor pe durata contractului? Dacă fierul și metalele neferoase se vor vinde mai scump decât în scenariul de bază, diferența va rămâne integral concesionarului sau va crește și câștigul municipalității?

O redevență minimă este doar pragul de pornire. Interesul orașului depinde de criteriul de atribuire, de concurența reală dintre ofertanți și de existența unui mecanism prin care valoarea efectiv recuperată să poată fi verificată.

Cântarul, inventarul și traseul fiecărei tone

Înaintea începerii lucrărilor este necesar un inventar tehnic detaliat, realizat și verificat independent. Cantitățile estimate trebuie comparate cu cele rezultate efectiv din dezmembrare. Fiecare transport trebuie însoțit de documente de cântărire și trasabilitate, iar municipalitatea trebuie să aibă acces la situațiile privind cantitățile, categoriile de materiale și prețurile de valorificare.

În lipsa unui asemenea mecanism, riscul nu este doar ca Primăria să încaseze prea puțin. Pot apărea dispute privind ce reprezintă deșeu, ce este echipament reutilizabil și ce bun ar trebui păstrat. O instalație veche poate avea valoare de fier vechi, dar anumite piese pot avea o valoare tehnică, industrială sau documentară mai mare decât prețul metalului din care sunt fabricate.

Dezafectarea unei foste centrale presupune și obligații de mediu. Materialele obișnuite trebuie separate de cele care pot conține substanțe periculoase, iar eventualele contaminări ale solului nu pot fi confundate cu simpla curățare a terenului. Contractul trebuie să precizeze cine identifică, transportă și elimină aceste materiale, cine suportă costurile neprevăzute și cine răspunde dacă poluarea este descoperită după demolare.

Ce rămâne în picioare

Documentația prevede conservarea turnului industrial, cu o înălțime de aproximativ 280 de metri, și păstrarea halei turbinelor. Aceasta din urmă ar urma să primească o funcțiune adaptată viitorului proiect de reconversie.

Decizia de a păstra două repere ale vechii platforme poate salva o parte din identitatea industrială a Brașovului. Dar conservarea trebuie să însemne mai mult decât evitarea demolării. Sunt necesare expertize structurale, lucrări de punere în siguranță, costuri de întreținere și o destinație realistă. Altfel, orașul poate rămâne cu două structuri izolate într-un teren gol, protejate în documente, dar fără un rol clar.

La fel de important este ca lista construcțiilor demolate să fie compatibilă cu viitoarea utilizare a amplasamentului. Demolarea este ireversibilă. Dacă proiectul energetic nu este încă definit tehnic, administrația trebuie să demonstreze că nu elimină acum infrastructuri care ar putea deveni utile ulterior.

Hubul de 424 de milioane de euro nu este încă o investiție

Eliberarea platformei este asociată public cu proiectul „Smart Energy Hub Brașov”, evaluat în studiul de oportunitate la aproximativ 424 de milioane de euro. Conceptul prezentat de specialiștii SAPE includea un parc fotovoltaic, producerea și stocarea hidrogenului verde, o componentă eoliană, trigenerare și cogenerare pe biomasă.

Dar hubul energetic este, în acest moment, un scenariu de valorificare, nu o investiție contractată. Nu există încă o structură de finanțare aprobată, un partener privat selectat, un proiect tehnic complet sau o decizie definitivă privind toate componentele. În martie 2026, când Consiliul Local a aprobat studiul de oportunitate, primarul George Scripcaru a precizat că sunt analizate mai multe variante: vânzarea terenului, concesionarea, un parteneriat public-privat sau înființarea unei companii locale.

Această diferență trebuie păstrată în comunicarea publică. Brașovul nu construiește încă un hub de 424 de milioane de euro. Brașovul pregătește curățarea unei platforme și analizează ce ar putea construi ulterior.

Dincolo de știre

Concesionarea dezafectării poate fi o soluție bună. Poate scuti bugetul local de o cheltuială mare și poate transforma o masă de instalații abandonate în resursa financiară necesară eliberării terenului. Dar avantajul nu rezultă automat din formulă. El trebuie demonstrat prin licitație, concurență, inventar independent și acces public la rezultatele valorificării.

Municipalitatea trebuie să poată răspunde la câteva întrebări simple: cât material s-a estimat, cât s-a recuperat efectiv, la ce preț a fost vândut, ce costuri au fost recunoscute și cât a încasat orașul. Iar dacă veniturile reale depășesc estimările, contractul trebuie să arate cine beneficiază de diferență.

Viitorul CET nu începe cu imaginea spectaculoasă a unui hub energetic de sute de milioane de euro. Începe mai puțin spectaculos, la inventar și la cântar. Acolo se va vedea dacă Brașovul doar își curăță terenul sau își administrează cu adevărat patrimoniul.