Cine răspunde pentru tranziția fără rezervă? Bruxellesul a stabilit țintele. România a ales ordinea

Cristian Radu | News Connect

România a închis sau a retras din exploatare capacități energetice înainte ca instalațiile care trebuiau să le înlocuiască să fie funcționale. Astăzi, când seceta reduce producția hidro, reactoarele nucleare pot avea opriri, iar energia solară și eoliană depind de vreme, sistemul descoperă că nu are suficientă rezervă.

Explicația comodă este că „Bruxellesul ne-a obligat”. Este doar o parte a adevărului.

Uniunea Europeană a stabilit obiectivele de decarbonizare. România și-a negociat termenele, și-a construit PNRR-ul, a stabilit proiectele înlocuitoare și a decis ordinea în care scoate capacități din sistem.

Harta răspunderii: cine decide și pentru ce răspunde

Comisia Europeană răspunde pentru cadrul general al politicii climatice, pentru presiunea exercitată în vederea reducerii rapide a producției pe cărbune și pentru rigiditatea cu care unele termene au fost tratate.

Guvernele României răspund însă pentru angajamentele asumate și pentru faptul că au acceptat închiderea unor capacități înainte ca alternativele să fie construite.

Ministerul Energiei răspunde pentru coordonarea politicilor și pentru întârzierile proiectelor pe gaz, ale capacităților de stocare și ale investițiilor necesare la Complexul Energetic Oltenia.

Companiile de stat răspund pentru proiectele prost pregătite, licitațiile întârziate și investițiile care au rămas ani întregi între studii, aprobări și relansări.

Transelectrica trebuie să arate, prin date de adecvanță, ce poate suporta sistemul și în ce condiții. Dar operatorul de transport nu poate construi centralele pe care decidenții politici doar le-au promis.

Cine răspunde politic pentru ultimii șapte-opt ani

Responsabilitatea nu aparține unui singur ministru și nici unui singur partid. În ultimii ani, portofoliul Energiei a trecut prin mai multe mâini, iar marile proiecte au fost anunțate repetat fără să intre în funcțiune la termenele promise.

Centralele pe gaz de la Ișalnița și Turceni trebuiau să înlocuiască o parte din producția pe lignit. Ele nu au fost gata atunci când capacitățile vechi au început să fie închise. Iernutul a acumulat ani de întârziere. Stocarea a crescut prea lent, iar rețelele nu au ținut pasul cu dezvoltarea producției regenerabile.

Fiecare guvern a moștenit întârzieri. Dar fiecare a adăugat altele.

Cât răspunde Uniunea Europeană

Bruxellesul nu poate fi absolvit. Politicile europene au tratat uneori capacitatea instalată din surse regenerabile ca și cum ar fi echivalentă cu producția disponibilă permanent.

O mie de megawați fotovoltaici nu înlocuiesc o mie de megawați în bandă în seara unei zile de iarnă. Pentru această diferență sunt necesare baterii, hidrocentrale cu acumulare prin pompaj, centrale flexibile pe gaz, interconexiuni și mecanisme de rezervă.

Totuși, Comisia Europeană nu a împiedicat România să construiască aceste capacități. Dimpotrivă, au existat finanțări pentru modernizare, regenerabile, gaze și stocare. Problema a fost ritmul în care au fost transformate în proiecte funcționale.

Tranziția nu este problema. Ordinea este problema

România trebuie să reducă producția poluantă și costisitoare pe cărbune. Menținerea la nesfârșit a unor grupuri vechi nu este o strategie energetică.

Dar nici închiderea lor înainte ca alternativele să existe nu este tranziție. Este eliminarea rezervei înainte de construirea înlocuitorului.

O tranziție responsabilă ar fi trebuit să urmeze o ordine simplă: construiești, testezi, pui în funcțiune și abia apoi închizi. România a inversat uneori această succesiune: a promis, a închis și a început să caute soluții.

Când sistemul devine vulnerabil, răspunderea nu poate fi împinsă integral nici spre Bruxelles, nici spre secetă, nici spre piață. Răspund cei care au stabilit calendarul și cei care, cunoscând întârzierile, nu l-au corectat la timp.

Tranziția energetică era necesară. Tranziția fără rezervă a fost o alegere administrativă și politică.

Articol realizat pe baza angajamentelor României din PNRR, datelor privind adecvanța Sistemului Energetic Național și informațiilor publice privind proiectele de înlocuire a capacităților pe cărbune. Context suplimentar: Ministerul Energiei, Europa Liberă și InfoClima – Raportul Ember 2026.