Mesajele și e-mailurile, accesibile mai rapid în anchetele transfrontaliere. Noile reguli UE se aplică de astăzi

Autoritățile judiciare dintr-un stat al Uniunii Europene pot solicita direct unui furnizor digital din alt stat divulgarea sau conservarea unor date necesare într-un dosar penal. Noul mecanism scurtează procedurile, dar nu oferă anchetatorilor acces general și necontrolat la corespondența cetățenilor.

Începând cu 18 august 2026, în Uniunea Europeană se aplică Regulamentul privind ordinele europene de divulgare și de păstrare a probelor electronice în cadrul procedurilor penale.

Noul sistem permite unei autorități judiciare dintr-un stat membru să transmită direct unui furnizor de servicii din alt stat un ordin referitor la date electronice, indiferent de locul fizic în care acestea sunt stocate.

Până acum, obținerea unor asemenea informații presupunea, de regulă, folosirea mecanismelor de cooperare judiciară dintre state. Procedura putea dura mai mult decât perioada în care datele rămâneau disponibile.

Potrivit Comisiei Europene, probele electronice sunt relevante în aproximativ 85% dintre anchetele penale, de la fraude și atacuri informatice până la terorism, mesaje de ură sau distribuirea materialelor privind abuzurile asupra copiilor.

Ce informații pot fi solicitate

Regulamentul se referă la date deținute de furnizorii de comunicații electronice, platformele de comunicare, serviciile de găzduire și stocare, precum și de administratorii unor domenii și adrese IP.

În funcție de natura anchetei și de condițiile juridice aplicabile, autoritățile pot solicita:

• date de identificare ale abonatului sau utilizatorului;
• informații necesare identificării persoanei care a folosit un anumit serviciu;
• adrese IP și alte date de acces;
• date privind traficul comunicațiilor;
• e-mailuri, mesaje și alte date de conținut stocate de furnizor.

Aceste informații nu devin automat accesibile tuturor autorităților. Mecanismul poate fi folosit exclusiv în cadrul procedurilor penale și pentru executarea unor pedepse privative de libertate, în condițiile stabilite de regulament.

Nivelul de autorizare diferă în funcție de categoria datelor. Solicitarea conținutului unei comunicări este supusă unor condiții mai stricte decât cererea unor informații de identificare.

Două tipuri de ordine europene

Primul instrument este ordinul european de divulgare. Prin acesta, furnizorului i se cere să transmită datele solicitate într-un dosar penal.

Termenul obișnuit de răspuns este de cel mult zece zile. În situații de urgență, acesta poate fi redus la opt ore.

Al doilea instrument este ordinul european de păstrare. Furnizorul trebuie să împiedice ștergerea sau modificarea datelor până când autoritatea judiciară finalizează procedura necesară pentru obținerea lor.

Păstrarea nu înseamnă automat și predarea informațiilor. Pentru divulgare este necesar ordinul corespunzător. Dacă autoritatea nu confirmă continuarea procedurii, obligația inițială de conservare încetează după termenul prevăzut de regulament.

Diferența este importantă: primul ordin solicită transmiterea datelor, iar al doilea cere doar blocarea temporară a ștergerii acestora.

Furnizorii trebuie să aibă un destinatar în Uniunea Europeană

Companiile care oferă servicii în mai multe state membre trebuie să desemneze un sediu responsabil pentru primirea și executarea ordinelor. Furnizorii stabiliți în afara Uniunii, dar care oferă servicii pe piața europeană, trebuie să numească un reprezentant legal în UE.

Sunt vizate serviciile de comunicații electronice, domeniile și numerotarea IP, platformele de comunicare și serviciile de stocare sau prelucrare a datelor.

Regulile nu se aplică serviciilor financiare și nici furnizorilor care își desfășoară activitatea exclusiv în interiorul unui singur stat membru. Mecanismul are prin definiție o componentă transfrontalieră.

Nerespectarea obligațiilor poate atrage sancțiuni financiare. Regulamentul permite statelor membre să stabilească amenzi efective și proporționale, până la maximum 2% din cifra de afaceri anuală globală a furnizorului.

Nu este un acces nelimitat la corespondență

Aplicarea regulamentului nu înseamnă că poliția sau procurorii pot deschide fără control conturile de e-mail și conversațiile oricărei persoane.

Ordinele trebuie emise sau validate de autorități judiciare competente, trebuie să privească o procedură penală concretă și să respecte cerințele de necesitate și proporționalitate. Pentru datele de trafic și conținut sunt prevăzute condiții suplimentare.

Furnizorul poate semnala probleme privind validitatea sau claritatea ordinului. Pot interveni și motive legate de imunități, privilegii profesionale, libertatea presei sau protejarea altor drepturi fundamentale.

Persoana vizată are dreptul la informare și la o cale de atac efectivă. Informarea poate fi amânată atunci când comunicarea imediată ar pune în pericol ancheta, dar nu este eliminată ca principiu.

Faptul că datele sunt stocate într-un alt stat nu mai poate constitui, singur, un obstacol pentru anchetă. În același timp, trecerea peste procedurile clasice dintre guverne mărește responsabilitatea autorității care emite ordinul și a furnizorului care îl execută.

România a întârziat transpunerea componentei naționale

Regulamentul european se aplică direct în toate statele membre. Pachetul legislativ include însă și Directiva 2023/1544, care trebuia transpusă în legislațiile naționale până la 18 februarie 2026.

Guvernul României a aprobat abia pe 4 mai proiectul de lege pentru transpunerea directivei și l-a trimis Parlamentului. În ultima actualizare publică identificată, proiectul se afla încă în procesul legislativ.

Documentul desemnează ANCOM drept autoritate centrală și stabilește obligațiile furnizorilor, precum și mecanismul național de sancționare. Sunt prevăzute amenzi cuprinse între 10.000 și 100.000 de lei, iar pentru anumite încălcări plafonul poate ajunge la 2% din cifra de afaceri anuală mondială.

Întârzierea nu suspendă regulamentul european, care este direct aplicabil. Poate crea însă neclarități în privința mecanismului național de control, notificare și sancționare până la finalizarea legislației interne.

Dincolo de știre

Noul sistem răspunde unei realități: o infracțiune poate fi comisă în România, mesajele pot trece printr-o platformă americană, iar datele pot fi păstrate pe servere din alt stat european. Procedurile judiciare construite pentru o lume a documentelor pe hârtie nu mai pot urmări viteza cu care informația digitală este mutată sau ștearsă.

Câștigul este timpul. O autoritate poate obține datele într-un interval de zece zile sau, în cazuri urgente, în opt ore.

Riscul este ca viteza să fie confundată cu eliminarea controlului. Tocmai pentru că ordinul ajunge direct la companie, fără întregul traseu diplomatic și administrativ anterior, verificarea necesității, proporționalității și respectării drepturilor fundamentale devine esențială.

Uniunea Europeană a scurtat drumul către probă. Rămâne obligația ca acest drum să nu ocolească drepturile persoanei investigate.

Cristian Radu | News Connect

Surse: Regulamentul (UE) 2023/1543 – EUR-Lex; Comisia Europeană – accesul transfrontalier la probe electronice; Directiva (UE) 2023/1544; AGERPRES – obligațiile furnizorilor și stadiul implementării în România.

Foto: IA