Pasul

• Spune-mi… chiar e atât de departe?
• Ce anume?
• Explorarea asta a conștiinței?
• Nu. E mai aproape decât pare.
• Cât de aproape?
• Un pas.
• Atât? Doar un pas?
• Da…dar e genul de pas pe care îl tot amâni.
• De ce?
• Pentru că nu știi ce e dincolo.
  Și, uneori, e mai simplu să rămâi unde ești…
  chiar dacă simți că nu ești chiar acolo.
• Și dacă fac pasul…nu risc să mă pierd?
• Nu. Doar așa începi să te găsești.
• Și Dumnezeu? Nu mă îndepărtez?
• De unde să te îndepărtezi, dacă e deja în tine?
   Nu pleci nicăieri. Doar ca… începi să-L simți altfel.
• Dar credința?
• Nu o pierzi. Se așează. Nu dispare nimic. Doar vezi mai clar ce e al tău.
• Și ce se schimbă, de fapt?
• Felul în care vezi. Și, fără să-ți dai seama, felul în care simți.
• Începi să faci diferența între ce e adevăr și ce e doar zgomot. Zgomotul ăsta… e peste tot.
• Da. Și, încet, te obișnuiești cu el.
• Și explorarea asta… mă scoate din el?
• Nu te scoate din lume. Te aduce mai aproape de tine.
• Și ce găsesc acolo?
• Liniște. Nu perfectă… dar reală. Și, undeva în ea, răspunsuri.
• Dacă stau…
• Atunci începi să-ți amintești. Nu lucruri mari. Lucruri simple. Ce ai vrut. Ce ai simțit. Ce ai tot amânat.
• Lucrurile alea pe care le știu… dar le evit?
• Da. Exact acelea.
• Și un pas e suficient?
• Pentru început… da. Nu schimbă totul. Dar schimbă direcția.
• Și dacă schimb direcția?
• Atunci începi să mergi.
• Nu sună ca ceva de urmat.
• Pentru că nu e. Nu urmezi nimic. Nu umezi pe cineva. Doar începi să înțelegi.
   Să vezi. Să rămâi… mai aproape de tine.
• Atât?
• Atât.
• Pare puțin.
• Da. Doar până când îl faci.

(din volumul “Dialoguri spirituale” – 2026)

Cristian Radu