Urbanism fără fisuri – între viziune și responsabilitate

Trăim într-o Românie în care crăpăturile din fațade spun povestea fisurilor, erorilor din viziune. Multe din orașele noastre au crescut haotic, nu pentru oameni, ci în ciuda lor. Proiecte urbane care se luptă cu realitatea, blocuri care se înalță fără sens urbanistic, străzi care se termină în ziduri și trotuare întrerupte de stâlpi.

Ne-am obișnuit cu fisurile si cu erorile.

Le-am văzut ca pe un dat.

Le-am ocolit.

Le-am ignorat.

Dar poate că a venit momentul pentru un altfel de urbanism. Un “urbanism fără fisuri, fără erori”.

Un urbanism care nu înseamnă doar clădiri mai înalte, ci comunități mai vii, nu doar planuri pe hârtie, ci coerență între ceea ce proiectăm și ceea ce trăim. Avem nevoie de un urbanism modern, dar care să lase loc si specificului local, fără erori în logică, fără fracturi între politicile publice și nevoile reale ale cetățenilor, fără compromisuri ascunse în detalii tehnice și fără indiferență față de spațiul comun.

„Urbanism fără fisuri” nu este o utopie, ci este un standard. Acesta înseamnă dialog între administrație și comunitate, înseamnă ca fiecare trotuar, parc, sens giratoriu, semafor sau pasaj pietonal să aibă o rațiune. Înseamnă continuitate, conectivitate, durabilitate, nu doar “Smart Cities” în power-point-urile conferințelor, ci orașe locuibile și locuite în realitate. Nu doar regenerare urbană ca slogan, ci regenerare socială ca prioritate. Dacă ceva lipsește, riscăm să transformăm unele orașe, în muzee în aer liber.

Este nevoie de un altfel de contract social urban – unul în care nu mai acceptăm fisurile, erorile in evaluarea nevoilor de dezvoltarea ale orașelor ca fiind inevitabile, ci să le tratăm ca fiind simptome ale neglijenței, in care urbanismul nu mai este o colecție de PUZ-uri suspendate, ci o promisiune coerentă de viață mai bună.

Nu vom repara totul peste noapte, dar putem începe, cu fiecare metru de trotuar in evaluarea nevoilor locuitorilor, respectiv in dezvoltare, gândit empatic, cu fiecare parc păstrat viu, cu fiecare clădire restaurată fără să-și piardă sufletul, si cu fiecare decizie luată cu gândul la viitor, nu doar la alegeri.

“Urbanismul fără fisuri” este, până la urmă, o declarație de respect – față de oraș, față de oameni, față de noi înșine.

Vom transforma acest subiect într-o prioritate a noastră, având în vedere impactul major pe care îl are asupra dezvoltărilor locale, metropolitane și regionale.

Cristian Radu