Urbanism tactic, circularitate și centrele orașelor

lecțiile pe care România le ignoră și pașii pe care îi poate face

În ultimii ani, administrațiile locale din România au început să folosească tot mai des cuvinte precum „smart city”, „dezvoltare durabilă” sau „regenerare urbană”. Dar în spatele retoricii optimiste se află, de cele mai multe ori, proiecte fragmentare, lipsite de viziune pe termen lung. În timp ce orașele europene testează idei prin urbanism tactic și aplică principii de circularitate, la noi predomină investițiile greoaie, festivalurile de imagine și soluțiile superficiale.

Urbanism tactic – testul pe care nu-l dăm
Urbanismul tactic ar putea fi o soluție imediată pentru centrele orașelor: străzi pietonalizate temporar, trasee pentru biciclete testate, mobilier urban modular. La Cluj-Napoca, unde presiunea pe spațiul central este uriașă, o simplă pietonalizare temporară pe Bulevardul Eroilor ar putea arăta impactul real asupra comunității. În schimb, deciziile se iau greu și cu proteste, pentru că administrația ezită să testeze rapid idei. La București, tentativele de a închide temporar străzi centrale pentru pietoni s-au limitat la câteva weekenduri, fără să existe un plan de continuitate. Într-un oraș sufocat de mașini, lipsa de curaj în aplicarea unor soluții tactice arată cât de departe suntem de practica europeană.

Circularitate – resurse pierdute, dar și oportunități recuperate
Circularitatea urbană înseamnă să vezi resursele nu ca deșeuri, ci ca oportunități. În multe orașe din România, acest principiu este încă ignorat: vechile spații industriale zac în ruină, clădirile istorice sunt abandonate sau transformate în simple decoruri comerciale.

Totuși, există și momente care arată că se poate. La Brașov, după ani de procese și negocieri, Primăria a reușit să recupereze Cetatea Brașovului, aflată mult timp în posesia unei societăți comerciale. Este un exemplu de patrimoniu readus în proprietatea comunității – și o șansă rară de a face dintr-un simbol al trecutului un reper al viitorului.

Cum ar putea fi valorificată această recuperare?

Printr-un mix de urbanism tactic și principii de circularitate:
– Hub cultural și educațional – spațiile interioare pot găzdui expoziții, ateliere, evenimente educative.
– Spațiu comunitar deschis – curtea interioară poate fi activată cu evenimente temporare: piețe de producători locali, cinema în aer liber, concerte acustice.
– Integrare în traseele pietonale – cetatea ar trebui conectată direct cu centrul istoric printr-un circuit pietonal coerent.
– Model de circularitate – lucrările de întreținere și modernizare pot folosi materiale recuperate și soluții sustenabile.

În loc să devină doar încă un „loc de evenimente” controlat de agenți economici, Cetatea Brașovului poate fi transformată într-un laborator de urbanism participativ, unde locuitorii testează, împreună cu administrația, moduri noi de a da viață patrimoniului.

Centrele orașelor – între sufocare și posibilitate
Centrele urbane din România reflectă clar lipsa unei strategii.
– În Cluj, centrul e dinamic, dar presiunea imobiliară și turismul excesiv îl transformă într-un spațiu al consumului, nu al comunității.
– În Brașov, centrul istoric a devenit în weekenduri un decor turistic, nu o inimă a vieții de zi cu zi a orașului. Piața Sfatului se umple de evenimente comerciale, dar lipsește o gândire coerentă pentru viața cotidiană a brașovenilor.
– În București, centrul este fragmentat: zona veche e un magnet turistic, dar fără infrastructură de bază, în timp ce Piața Universității sau Piața Romană rămân noduri de trafic, nu spații comunitare.

Semne pozitive – pași mici, dar reali
Totuși, există și exemple de inițiative care arată că se poate:
– În Oradea, reabilitarea clădirilor istorice și pietonalizarea unei părți din centru au schimbat radical percepția asupra orașului.
– În Alba Iulia, transformarea cetății într-un spațiu cultural și turistic activ arată cum o zonă istorică poate fi redată locuitorilor și vizitatorilor.
– În Sibiu, piața centrală a fost revitalizată nu doar prin festivaluri, ci și printr-o gândire coerentă de integrare a spațiilor publice în viața cotidiană.

Concluzie – Brașovul ca posibil model
Recuperarea Cetății Brașovului ar putea fi mai mult decât o victorie juridică sau simbolică. Este o șansă rară ca administrația să arate că patrimoniul nu trebuie doar conservat, ci reinventat în folosul comunității. Dacă Brașovul va reuși să transforme cetatea într-un spațiu viu – cultural, educațional și comunitar – va dovedi că și în România se poate face urbanism tactic și circularitate cu sens.

Succesul ar putea crea un precedent: în loc să ne lamentăm că centrele se golesc și clădirile se prăbușesc, putem să le redăm orașelor viața prin soluții flexibile, participative și inteligente. Brașovul are acum ocazia de a deveni nu doar un exemplu turistic, ci un model național de regenerare urbană.

Cristian Radu

Redactor șef