Tâmpiții perfecți și influencerul de la ora 17:00

Există momente ale adevărului. Acesta nu mai poate fi nici acoperit, nici ascuns după o știre, sau după o melodie din topul săptămânii. Nici măcar de zgomotul de fond al unei societăți temătoare și cu reacții pronunțate la frică. Nu mai contează nici ratingul și nici luminile de seară ale radioului mașinii.
Suntem chiar acolo.

Cu toate acestea, sunt încă unii care, la comanda cuiva, își exercită același discurs comparabil cu cel din 2020. Parcă nu văd sau nu înțeleg lumea schimbată din jurul lor, preocupată mai puțin de „amintiri” negre și mai mult de realități cu evoluții galopante – creșteri de prețuri, inflație, „pachete” care nu se mai termină și care nu aduc altceva decât o altă realitate depreciată maine, față de cea de azi.
Peste ea, influencerul blocat în discursul din 2020, repetat ca o placă de patefon, la ora 17:00, într-o emisiune de divertisment la un post de radio binecunoscut, când familiile se așază la masă, iar copiii încă se joacă.

Cu un ton relaxat și cu siguranța unui om căruia nu i-au fost „facturate” niciodată afirmațiile tendențioase, ironiile obraznice, acesta a continuat etichetarea:

În fața microfoanelor, cu un zâmbet relaxat și siguranța omului care n-a plătit niciodată: „tâmpiți perfecți”.

Așa i-a numit pe cei care nu s-au vaccinat.
Pe cei care și-au adresat întrebări la care nu le-a răspuns nimeni.
Pe cei care au simțit de la început și chiar mai târziu, că ceva nu se leagă în povestea livrată pe piață

Totuși, realitatea este altceva decât divertisment.
Și pentru că este indiferentă față de ora difuzării și față de voit, dar nereușit simpatic al influencerului.

În acele vremuri confuze și tulburi, el căuta și poate chiar făcea audiență, dar oamenii mureau pe bune.
Poate că ar spune: „Da, dar erau înmormântați.”
Așa este. Dar adesea, în saci de plastic.
Dar adesea, în saci de plastic.
Fără priveghi, fără o slujbă de plecare, fără mângâiere.

‘Mângâierea pentru ei nu mai conta“, poate că ar spune influencerul.
Da. Dar ce ne facem, deșteptule, cu familiile rămase cu o rană în memorie, dincolo de golurile imense din suflete?

Au fost, și sunt și acum, supraviețuitori – dar cu sănătatea zdruncinată. Destul de mulți dintre ei vaccinați.
Alții, sau poate urmașii lor, au ajuns în instanțe.
Întâi în Statele Unite ale Americii. Acum a ajuns curentul și la noi.

Justiția începe să dea dreptate celor afectați, statul este făcut răspunzător, iar adevărul se împrăștie din dosare oficiale.
Același influencer vine într-o emisiune radio la ora 17:00 și repetă, cu aerul unui profet ratat, fraza:
„Sunt tâmpiți perfecți.”

Acesta este un simulacru, în niciun caz o opinie.
Nu este un derapaj.
Nu este o neînțelegere.
Este un discurs plătit.

Un discurs care ignoră intenționat suferință, morți, dovezi, hotărâri judecătorești, familii destrămate.
Un discurs care calcă în picioare sângele celor plecați, pentru un contract, un public, un like, o audiență.

Și aici apare adevărata ironie amară:
Cel care credea că „tâmpiții perfecți” sunt alții, fiind prea ocupat cu ale lui, nu a observat că între timp definiția i s-a întors împotrivă.

Nu mai e vorba de oameni.
Nu mai e vorba de cei care s-au temut.
Nu mai e vorba de cei care au îndrăznit să pună întrebări, după ce nu și-au găsit singuri răspunsurile.

Astăzi, „tâmpitul perfect” este cel care vede adevărul, dar rămâne în minciună, pentru că îi este comod.
Pentru că îi este rentabil.
Pentru că îi este convenabil.

Onestitatea? Pe lumea cealaltă, unde – fiind o lume a iubirii și nu a minciunii – este de presupus că este și onestă.

Amara concluzie.

Iar faptul că un astfel de mesaj este difuzat într-o emisiune de divertisment, la o oră la care ar trebui să vorbim despre normalitate, nu despre manipulare, este încă o dovadă că uneori prostia nu este doar perfectă — este și programată.
Și da, nu doare! Că dacă ar durea…

Și asta, da, este cu adevărat revoltător.

Cristian Radu

Redactor șef