Orașul tăcut

Există un „oraș tăcut” în fiecare oraș adevărat.

Și în orașul meu este la fel.
Este o parte nevăzută, dar prezentă în fiecare dimineață, în fiecare stradă, în fiecare gest mic si in fiecare timp si anotimp. care ține lumea întreagă în echilibru.

Este orașul oamenilor modești – dar nu proști.

Daca n-ar fi tăcut, i-as spune chiar asa: orașul oamenilor modești
Este orașul care aparține celor care fac lucruri fără să se laude cu ele.
Este al celor celor care știu că valoarea se vede în construcții, în gesturi, în continuitate – nu în proclamări.

Nu este „orașul la15 minute“.

Este orașul de toată ziua. Adică de 24 de ore, 7 zile din 7 și 365 de zile din 365.
Este al celor care merg înainte, chiar dacă nu îi aplaudă nimeni.

Chiar dacă nu ii apreciază [e rețelele sociale.

Unii, poate ca nici nu au.

Ei sunt cei care ridică, repară, încearcă, se implică, tac și fac.

Sau fac, tăcând
În spatele fiecărei școli, al fiecărei străzi curate, al fiecărei soluții de viata, profesionale sau sociale, există astfel de oameni: nevăzuți, dar indispensabili.

Dar există și cealaltă parte.

Este orașul celor care spun că sunt tăcuți, dar în realitate nu sunt.
Al celor care pozează în simplitate, doar ca să pară mai buni.

Să ia aprecieri pe rețelele sociale.

Și voturi în alegeri. Electorale, de bună seamă.
Al celor care se ascund după „tăcere”, ca după o mască.
– ei nu trebuie să fie întrebați,
– ei nu vor să dea socoteala pentru greșeli.
– ei vor ca să pară profunzi, dar de fapt, sunt goi, dinăuntru,
– ei vor ca să fie „modești”, doar cât să dea bine in „poză“.

A fi tăcut nu înseamnă să dormi.

Să să nu iți pese.

După cum, a fi modest nu înseamnă să nu greșești.
A fi tăcut, nu înseamnă însă să lași lucrurile să treacă pe lângă tine.
Nu înseamnă să-i ții jos pe cei realmente tăcuți, dar valoroși.
Nu înseamnă să pui piedici celor care chiar pot sa facă mai mult și mai bine, doar ca să nu se vadă că tu nu faci nimic.

Si că ei fac.

A fi tăcut înseamnă și să lucrezi cu tine, cu lumea, cu realitatea, cu spiritul, cu educația
Înseamnă să ai curajul de a face, chiar și când nu ești privit.

De aproape sau de departe.
Înseamnă să-ți cunoști locul, dar să nu te micșorezi în mod fals.
Înseamnă să fii modest, fără să fii fals.

Înseamnă să ajungi la excelenta, chiar dacă nu te obligă nimeni.

Să ajungi natural.

Pentru că atunci când, fiind în a doua categorie, faci o poză din modestie,
ești ori prost,
ori mincinos,
ori fățarnic.

Orașul tăcut îi recunoaște imediat pe unii și pe ceilalți.
Știe cine poartă liniștea ca pe o valoare
și cine o folosește ca pe un paravan.

Sau ca pe o platformă de lansare.

Iar la final, adevărata tăcere nu are nevoie să fie explicată.
Se vede în fapte.
Se simte în oameni.
Se așază ca o lumină simplă, dar solidă, peste tot ce ating cei ce nu strigă, dar construiesc.

Cu modestie, dar cu conștiința și cu conștiență.

Cristian Radu

Redactor șef