Rămas-bun unui om care a sfințit locul: Ion Vrabie
Există oameni care trec prin viață fără să caute lumina reflectoarelor, fără să facă zgomot. Dar asta nu înseamnă că trec neobservați.
Din contră, absența lor lasă o liniște grea, pentru că ei sunt cei care țineau lucrurile laolaltă prin simpla lor prezență, prin seriozitate și, mai ales, printr-o bunătate discretă.
Astăzi, povestea lui Ion Vrabie a ajuns la ultimul capitol.
Pare nedrept și paradoxal ca un om atât de viu în spirit să plece, dar aceasta este realitatea mea – un adevăr pe care îl simt și pe care îl aștern aici, fără pretenția de a fi unul absolut, ci doar unul sincer.
Cine a fost Ion Vrabie?
Înainte de orice funcție sau context, a fost un OM.
L-am cunoscut în două lumi diferite, în două etape ale istoriei noastre și ale vieților noastre. Ne-am întâlnit în politica de dinainte de ’90 și am continuat să ne intersectăm în cea de după. Partidele s-au schimbat, vremurile s-au tulburat, însă noi am rămas aceiași. In ultimii ani, am avut drumuri diferite, Cu toate acestea, amintirile au ramas vii.
Nu am fost neapărat prieteni de zi cu zi, dar am purtat mereu unul pentru celălalt un respect deosebit, din acela care nu are nevoie de multe cuvinte.
În relația cu el, cuvântul dat era lege. Când conveneam ceva, știam că lucrul acela e ca și făcut.
Îmi amintesc cum, uneori, mă întreba a doua oară despre un detaliu.
Nu pentru că nu ar fi înțeles, ci pentru că simțea că realitatea din teren e adesea mai complicată decât discuțiile noastre de la masă. Se asigura că am cântărit bine totul, ne mai sfătuiam o dată, iar apoi pleca la drum și nu se oprea până nu ducea sarcina la capăt.
Ioan nu a fost omul diplomelor afișate pe pereți sau al distincțiilor sonore.
Poate a primit, din când în când, o felicitare formală.
Dar adevărata lui avere, cea pe care o ia cu el și pe care o lasă în urmă, este respectul și iubirea celor care l-au cunoscut.
Am simțit că merită acest „Ultim cuvânt” pentru că, deși nu a fost o figură publică stridentă, a fost un reper de decență.
Faptul că atâția oameni îi deplâng astăzi plecarea dovedește că o viață trăită cu demnitate cântărește mai mult decât orice titlu trecător.
Drum lin, Ion Vrabie. Dumnezeu să te odihnească în pace!
Cristian Radu
Redactor șef
