Cererea mondială de electricitate accelerează. Raportul IEA arată că rețelele, stocarea și hidroenergia devin decisive
Cererea mondială de electricitate va crește cu 3,6% în 2026 și cu încă 3,8% în 2027, după avansul de 3% înregistrat anul trecut. Producția regenerabilă continuă să se extindă, dar noua etapă a tranziției energetice nu mai depinde numai de construirea centralelor solare și eoliene. Rețelele, stocarea, flexibilitatea consumului și utilizarea eficientă a hidroenergiei devin decisive.
Aceasta este una dintre principalele concluzii ale raportului „Electricity Mid-Year Update 2026”, publicat la 23 iulie de Agenția Internațională a Energiei.
Consumul mondial de electricitate ar urma să ajungă la 30.700 TWh în 2027, față de 28.600 TWh în 2025. Creșterea este alimentată de industrie, aparatele de climatizare, dezvoltarea vehiculelor electrice și consumul centrelor de date.
În China, cererea este estimată să crească cu 5,5% în acest an, pe fondul activității industriale și al extinderii transportului electric. Pentru India, IEA anticipează un avans de 7%. În Statele Unite și Uniunea Europeană, creșterea ar urma să se mențină în apropierea nivelului de 2%.
Regenerabilele depășesc cărbunele
Sursele regenerabile sunt pe cale să devină în 2026 principala sursă de producere a electricității la nivel mondial, depășind cărbunele. Ponderea lor în producția globală ar urma să urce de la 33% în 2025 la 37% în 2027.
Energia solară rămâne principalul motor al acestei evoluții. Producția fotovoltaică ar urma să crească în 2026 cu aproximativ 600 TWh. Tot în acest an, energia solară ar urma să depășească producția eoliană și să devină a doua sursă regenerabilă la nivel mondial, după hidroenergie.
Expansiunea regenerabilelor nu înseamnă însă dispariția imediată a combustibililor fosili. Scumpirea gazelor naturale a determinat mai multe state europene și asiatice să utilizeze suplimentar cărbune. În consecință, emisiile de dioxid de carbon ale sectorului electric ar urma să crească cu aproximativ 1% în 2026 și să se stabilizeze abia în 2027.
În trimestrul al doilea, prețurile medii de pe piețele spot ale electricității din Uniunea Europeană și Japonia au fost cu peste 30% mai mari decât în perioada similară a anului trecut. Creșterea a fost influențată de perturbarea fluxurilor de gaze naturale lichefiate și de scumpirea combustibilului folosit în centrale. (Raportul și estimările Agenției Internationale a Energiei)
Prețurile negative semnalează lipsa flexibilității
La celălalt capăt al pieței, orele în care producția solară și eoliană este ridicată aduc tot mai frecvent prețuri foarte mici sau negative. IEA avertizează că aceste episoade nu reprezintă doar efectul unei producții regenerabile abundente. Ele indică și incapacitatea sistemelor de a prelua, stoca sau transfera consumul către intervalele în care energia este disponibilă.
Pentru producători, consecința este directă. O centrală poate produce mult, dar într-un moment în care energia valorează foarte puțin. Capacitatea instalată nu mai este suficientă pentru a garanta viabilitatea economică a proiectului.
Diferențele tot mai mari dintre prețurile înregistrate în cursul aceleiași zile sporesc importanța bateriilor, a consumului flexibil și a hidrocentralelor capabile să reacționeze rapid la variațiile sistemului.
Hidroenergia pierdută: cât valorează apa evacuată fără a fi turbinată
Pentru România, discuția despre flexibilitate trebuie să includă și modul în care sunt exploatate hidrocentralele și acumulările existente. Apa care trece prin deversoare fără a fi turbinată poate însemna energie neprodusă. La aceasta se adaugă pierderile provocate de grupurile indisponibile, echipamentele vechi, colmatare, aducțiunile ineficiente și randamentele sub nivelul tehnologiilor actuale.
Cantitatea de energie care ar putea fi produsă depinde de volumul apei, diferența de nivel disponibilă și randamentul instalației. La un randament de aproximativ 90%, un milion de metri cubi de apă poate genera orientativ:
| Căderea utilă | Energie posibilă |
|---|---|
| 25 de metri | aproximativ 61 MWh |
| 50 de metri | aproximativ 123 MWh |
| 100 de metri | aproximativ 245 MWh |
| 200 de metri | aproximativ 490 MWh |
| 300 de metri | aproximativ 736 MWh |
Dacă 100 de milioane de metri cubi de apă ar fi evacuați fără turbinare la o amenajare cu o cădere utilă de 100 de metri, energia potențial neprodusă ar ajunge la aproximativ 24,5 GWh. La un preț de 50–100 de euro/MWh, valoarea sa teoretică s-ar situa între 1,2 și 2,45 milioane de euro.
La o amenajare cu o cădere de 300 de metri, același volum ar putea corespunde unei producții de aproximativ 73,6 GWh, cu o valoare teoretică de până la 7,36 milioane de euro.
Aceste calcule indică ordinul de mărime, nu pierderea efectivă a unei anumite acumulări. Dacă apa evacuată este turbinată în hidrocentrala barajului sau valorificată în amenajările din aval, energia nu este pierdută integral.
Nu orice golire a unui baraj înseamnă risipă
Evacuările pot fi necesare pentru siguranța barajului, preluarea unei viituri, alimentarea populației, irigații, menținerea debitului ecologic sau executarea unor lucrări. În asemenea situații, apa îndeplinește și alte funcții publice, iar volumul evacuat nu poate fi calificat automat drept energie pierdută.
Problema apare atunci când apa nu poate fi valorificată din cauza indisponibilității grupurilor, a capacității insuficiente de turbinare, a echipamentelor degradate ori a unei exploatări necorelate cu necesitățile sistemului.
Există și o pierdere care nu se măsoară numai în megawați-oră. Apa poate fi folosită pentru producție într-un interval cu preț scăzut, deși, în limitele obligațiilor de gospodărire, ar fi putut fi păstrată pentru orele în care sistemul avea nevoie de energie și prețul era mai ridicat. În acest caz, energia este produsă, dar resursa nu este valorificată optim.
Modernizarea ar putea aduce până la 1.100 GWh anual
Un studiu privind retehnologizarea parcului hidroenergetic românesc estimează că modernizarea conductelor, turbinelor și sistemelor de control ar putea aduce o producție suplimentară de 500–600 GWh anual într-un scenariu moderat.
Într-un scenariu ambițios, care ar include înlocuirea turbinelor și automatizarea digitală, câștigul este estimat între 800 și 1.100 GWh anual, echivalentul unei creșteri de aproximativ 7% a producției hidroelectrice.
La un preț de 50–100 de euro/MWh, acest potențial ar avea o valoare orientativă cuprinsă între 25 și 110 milioane de euro anual.
Cifrele nu reprezintă exclusiv energia pierdută prin golirea barajelor. Ele includ creșterea randamentului, reducerea indisponibilităților, diminuarea pierderilor din conducte și aducțiuni, automatizarea și valorificarea mai eficientă a resurselor de apă. (Studiul privind potențialul de retehnologizare din Romania)
Cât pierde efectiv România
În lipsa unui bilanț public detaliat, nu poate fi prezentată responsabil o cifră națională a energiei pierdute strict prin golirea barajelor.
Pentru fiecare acumulare ar trebui cunoscute volumul evacuat, volumul turbinat, motivul evacuării, căderea medie disponibilă, durata indisponibilității grupurilor și energia produsă în hidrocentralele din aval. Numai prin corelarea acestor date poate fi separat consumul justificat al apei de pierderea energetică evitabilă.
România poate pierde anual sute de GWh prin infrastructura hidroenergetică îmbătrânită și exploatarea sub potențial. Nu se poate afirma însă, fără datele fiecărui baraj, cât din această cantitate provine din evacuări neturbinate, cât din randamente reduse și cât din oprirea sau limitarea grupurilor.
Ce înseamnă raportul IEA pentru România
Mesajul IEA privește direct România, unde portofoliul proiectelor fotovoltaice și eoliene s-a extins mai repede decât capacitatea rețelelor de a integra toate investițiile anunțate.
Pentru dezvoltatori și investitori, valoarea unui proiect nu mai poate fi evaluată numai prin numărul de megawați, suprafața terenului sau stadiul autorizării. Contează punctul de racordare, termenul realist al lucrărilor de rețea, eventualele limitări de producție și posibilitatea integrării unei instalații de stocare.
Bateriile pot muta o parte din energia produsă la prânz către orele în care cererea și prețul cresc. Hidrocentralele pot asigura, la rândul lor, o parte importantă din flexibilitatea sistemului, dar numai dacă sunt disponibile, modernizate și exploatate eficient.
Bateriile nu înlocuiesc hidroenergia, iar hidroenergia nu elimină necesitatea extinderii rețelelor. Cele trei componente trebuie să funcționeze împreună.
Dincolo de știre
Raportul IEA schimbă întrebarea principală a tranziției energetice. Nu mai este suficient să întrebăm câți megawați noi vor fi construiți. Trebuie să știm când pot fi racordați, cine îi poate prelua și cât valorează energia în momentul în care este produsă.
Pentru România, riscul nu este lipsa proiectelor. Riscul este ca producția nouă să înainteze mai repede decât rețeaua, în timp ce o parte din infrastructura hidroenergetică existentă continuă să funcționeze sub potențial.
Apa din lacurile de acumulare este și ea o formă de stocare. Atunci când este evacuată fără turbinare din motive evitabile, România nu pierde doar apă. Pierde energie, flexibilitate și bani. Dar o asemenea concluzie trebuie susținută cu date, nu cu estimări generale.
Este necesar un bilanț transparent pentru marile acumulări: câtă apă a intrat, câtă a fost turbinată, câtă a fost evacuată fără producție și din ce motive. Fără aceste informații, nu putem distinge între golirile impuse de siguranță și pierderile provocate de echipamente nefuncționale sau de o administrare ineficientă.
Un proiect energetic valoros nu va mai fi doar cel care deține teren, avize și o capacitate mare înscrisă pe hârtie. Va fi proiectul care poate livra energia atunci când sistemul are nevoie de ea. Iar o hidrocentrală valoroasă nu este doar cea care are apă în acumulare, ci aceea care o poate transforma eficient, la momentul potrivit, în electricitate.
Cristian Radu | News Connect
Articol realizat pe baza raportului „Electricity Mid-Year Update 2026”, publicat de Agenția Internațională a Energiei la 23 iulie 2026, și a studiului privind potențialul de retehnologizare a hidrocentralelor din România.
Sursa foto: AI
