Canicula închide centralele Europei. Criza energetică nu se oprește la Cernavodă

Oprirea completă a producției nucleare de la Cernavodă nu este un accident izolat. Temperaturile extreme, seceta și debitele reduse ale râurilor afectează centrale din mai multe state europene, exact când consumul de electricitate crește. Situația României are însă o particularitate importantă: Bulgaria continuă să producă la Kozlodui, iar Ungaria, deși a redus drastic activitatea centralei de la Paks, nu a ajuns la oprirea completă.

Peste 135 de milioane de europeni sunt expuși temperaturilor mai mari de 35 de grade Celsius. Franța se apropie în unele regiuni de 42 de grade, iar Grecia se confruntă cu incendii extinse, alimentate de secetă și vânt.

Dincolo de efectele asupra sănătății și mediului, valul de căldură lovește direct sistemele energetice. Pe măsură ce temperaturile cresc, aparatele de climatizare ridică cererea de electricitate. În același timp, centralele care ar trebui să acopere acest consum sunt obligate să-și reducă producția.

Este una dintre contradicțiile energetice ale verilor tot mai fierbinți: sistemul are nevoie de mai multă energie exact când unele dintre cele mai importante surse devin indisponibile.

Franța reduce producția nucleară

Franța, cel mai mare producător de energie nucleară din Europa, reduce capacitatea mai multor reactoare. Nouă unități ar putea pierde împreună până la 9,4 GW, șase dintre ele urmând să fie oprite complet.

Cauza nu este o defecțiune generalizată a reactoarelor. Centralele folosesc apa râurilor pentru răcire, iar după utilizare aceasta este restituită la o temperatură mai mare. Atunci când râurile sunt deja prea calde, operatorii trebuie să reducă producția pentru a respecta limitele de mediu și pentru a proteja ecosistemele acvatice.

La unele centrale franceze, apa evacuată nu poate determina depășirea pragurilor de temperatură stabilite pentru râuri. Când limita este atinsă, reactorul trebuie redus sau oprit, chiar dacă tehnic ar putea continua să funcționeze.

Franța rămâne deocamdată exportator net de electricitate. Marja sa de export se diminuează însă, iar energia care nu mai ajunge pe piața regională trebuie înlocuită prin alte surse, inclusiv centrale pe gaze sau cărbune.

Bulgaria produce, Ungaria rezistă, România a ajuns la zero

Situația centralelor nucleare de pe Dunăre nu este identică.

Bulgaria menține în funcțiune, la capacitatea programată, ambele unități ale centralei de la Kozlodui. Ministerul bulgar al Energiei a anunțat că au fost luate măsuri tehnice și organizatorice pentru menținerea funcționării stației de pompare de la mal, care alimentează sistemele de răcire.

Canalele prin care apa Dunării ajunge la stația de pompare sunt curățate, iar debitul este reglat prin modificarea unghiului palelor pompelor. Amplasarea stației într-o zonă adâncă și configurația sistemului de alimentare oferă centralei bulgare o rezistență mai mare în perioadele cu niveluri scăzute.

Aceasta nu înseamnă că Kozlodui este în afara pericolului. Specialiștii bulgari avertizează că o scădere suplimentară a Dunării ar putea obliga centrala să-și reducă producția și, ulterior, să oprească unitățile. Până acum însă, Bulgaria nu a redus și nu a închis producția nucleară.

Ungaria se află într-o situație mai gravă, dar nu a ajuns la oprirea completă a centralei de la Paks. Producția a coborât temporar până la aproximativ 10% din capacitatea totală de aproape 2.000 MW, după oprirea unor unități și turbine.

O creștere temporară a nivelului Dunării a permis repornirea unei turbine și o revenire parțială a producției. Autoritățile ungare pregătesc intervenții suplimentare asupra albiei, inclusiv construirea unui prag submers, pentru a menține apa la nivelul necesar pompelor de răcire.

În România, debitul extrem de scăzut al Dunării a dus la oprirea succesivă a ambelor unități de la Cernavodă. Sistemul energetic a pierdut astfel aproximativ 1.400 MW de producție constantă, echivalentul unei cincimi din energia electrică produsă în condiții normale.

România este singura dintre cele trei țări care a ajuns la producție nucleară zero.

Seceta explică oprirea. Nu explică singură diferențele

Comparația dintre Cernavodă, Paks și Kozlodui mută discuția dincolo de simpla constatare a secetei.

Toate cele trei centrale folosesc apa Dunării. Toate se confruntă cu niveluri foarte scăzute. Cu toate acestea, Bulgaria continuă să producă la capacitatea programată, Ungaria păstrează o parte din centrală în funcțiune, iar România și-a oprit ambele reactoare.

Diferențele pot ține de amplasarea prizelor de apă, configurația instalațiilor de răcire, adâncimea canalelor de admisie, capacitatea stațiilor de pompare, pragurile tehnice și de mediu, precum și de lucrările de întreținere și adaptare realizate în timp.

La Cernavodă, autoritățile au încercat dragarea, detonarea controlată a unor praguri de rocă și folosirea unor barje încărcate cu piatră pentru devierea apei către canalul necesar centralei. Măsurile au reușit să amâne oprirea, dar nu au putut înlocui debitul pierdut.

În România fusese aprobat anterior un proiect pentru ridicarea fundului albiei pe brațul Bala, astfel încât o cantitate mai mare de apă să fie direcționată către brațul Borcea și către Cernavodă. Proiectul nu a fost însă finalizat înaintea actualei crize.

Seceta este cauza imediată. Diferența dintre cele trei state arată însă și cât de bine a fost pregătită fiecare infrastructură pentru o asemenea situație.

Importurile nu sunt o rezervă fără limită

Răspunsul imediat al statelor afectate este reprezentat de importuri, activarea centralelor convenționale disponibile și reducerea consumului în orele de vârf.

Interconectarea europeană este unul dintre cele mai importante mecanisme de siguranță ale sistemului. Un stat cu deficit poate cumpăra energie de la vecinii care dispun de un excedent. Mecanismul funcționează însă cel mai bine atunci când problemele sunt locale.

Canicula actuală produce dificultăți simultane în mai multe țări. Centrale nucleare și termice pierd accesul la suficientă apă pentru răcire, producția hidro scade din cauza secetei, iar consumul crește prin utilizarea aparatelor de climatizare.

În aceste condiții, energia disponibilă pentru export devine mai puțină și mai scumpă. Existența capacității fizice de interconexiune nu garantează că aceeași cantitate de electricitate poate fi cumpărată în orice moment.

Energia trebuie să existe în sistemele vecine, să fie disponibilă comercial și să poată fi transportată fără depășirea limitelor rețelelor regionale.

Fotovoltaicele ajută ziua. Problema revine seara

Extinderea capacităților fotovoltaice oferă Europei o protecție importantă în orele însorite. Producția solară poate acoperi o parte semnificativă a consumului de la prânz, inclusiv necesarul suplimentar al instalațiilor de climatizare.

După apus, acest sprijin dispare rapid. Consumul casnic rămâne ridicat, în timp ce producția solară ajunge la zero. Dacă lipsesc simultan energia nucleară, hidro și o parte dintre centralele termice, sistemul trebuie să apeleze la importuri, centrale pe gaze, stocare sau reducerea consumului.

Aici devine vizibilă lipsa investițiilor suficiente în baterii, capacități flexibile și mecanisme reale de răspuns al consumului.

Dincolo de știre

Criza de la Cernavodă are o cauză climatică regională, dar efectul său este specific României. Bulgaria și Ungaria sunt afectate de aceeași secetă, însă nu și-au pierdut complet producția nucleară.

De aceea, explicația nu se poate opri la formula „Dunărea a scăzut”.

Trebuie clarificat de ce măsurile de la Cernavodă nu au reușit, ce investiții ar fi trebuit realizate anterior, de ce proiectele cunoscute pentru asigurarea debitului au fost amânate și ce soluții permanente vor fi construite înaintea următoarei secete.

Centralele europene au fost proiectate folosind date istorice despre temperaturi, precipitații și debitele râurilor. Clima în care trebuie să funcționeze astăzi nu mai respectă întotdeauna acele repere.

Adaptarea nu mai poate însemna doar construirea unor capacități noi. Înseamnă modernizarea sistemelor de răcire, protejarea resurselor de apă, întreținerea canalelor de admisie, extinderea stocării și păstrarea unor surse flexibile pentru orele în care producția regenerabilă scade.

Cernavodă nu este doar avertismentul unei veri dificile. Este și întrebarea la care România trebuie să răspundă: de ce, în fața aceleiași Dunări, Bulgaria produce, Ungaria rezistă, iar noi am ajuns la zero?

Cristian Radu | News Connect

Surse: Reuters – efectele nivelului redus al Dunării asupra României și Ungariei, Reuters – revenirea parțială a producției la Paks, Radioul Național Bulgar – funcționarea centralei Kozlodui, BTA – măsurile tehnice aplicate la Kozlodui, Reuters – reducerea producției nucleare din Franța.