
Mirosul persistent reclamat în mai multe cartiere ar proveni, potrivit informațiilor transmise de Garda de Mediu, din fertilizarea unor terenuri agricole aflate în zona Săcele–Sânpetru–Hălchiu. Explicația nu este însoțită, deocamdată, de date publice privind parcelele verificate, operatorii implicați, substanțele utilizate sau măsurătorile efectuate.
Locuitorii din mai multe zone ale Brașovului au reclamat din nou un miros puternic, greu de suportat. Sesizările au venit din Tractorul, Bartolomeu, Astra, Florilor, Scriitorilor, zona centrală și alte cartiere aflate la distanțe considerabile unele de altele.
Primăria Brașov a anunțat că, potrivit reprezentanților Gărzii de Mediu, sursa disconfortului ar fi fertilizarea cu îngrășământ natural a unor terenuri agricole din zona periurbană, inclusiv pe teritoriul localităților Săcele, Sânpetru și Hălchiu. Activitățile nu s-ar desfășura pe terenuri administrate de municipalitatea brașoveană, dar efectele sunt resimțite în oraș. Radio România
Aceasta este, în acest moment, explicația oficială. Nu este însă și demonstrația completă a cauzei.
În informațiile publice consultate nu sunt precizate parcelele pe care s-au efectuat fertilizările, datele exacte ale aplicării îngrășămintelor, cantitățile folosite sau identitatea operatorilor controlați.
De asemenea, nu au fost prezentate public procese-verbale de control, eventuale sancțiuni, măsurile dispuse și nici o analiză privind direcția vântului, intervalul în care mirosul a fost resimțit și traseul probabil al maselor de aer.
Fertilizarea cu îngrășământ natural poate produce un disconfort olfactiv puternic. Această posibilitate nu elimină însă obligația autorităților de a demonstra legătura dintre activitatea identificată în teren și mirosul resimțit în aproape întregul oraș.
Simpla indicare a trei localități și a unei activități agricole nu este suficientă pentru închiderea cazului.
Primarul George Scripcaru a solicitat public intervenția Ministerului Mediului și a Ministerului Agriculturii. Edilul susține că responsabilitatea reglementării situației aparține celor două instituții centrale, întrucât lucrările agricole nu sunt realizate pe teritoriul administrat de Primăria Brașov.
Scripcaru a afirmat și că proprietarul unei suprafețe agricole de peste 1.000 de hectare din jurul orașului ar trebui cel puțin să informeze autoritățile și populația înaintea desfășurării unor asemenea lucrări. Identitatea proprietarului și legătura concretă dintre terenurile respective și episodul actual nu au fost însă demonstrate public printr-un document de control. HotNews
Problema nu poate fi redusă la un schimb de acuzații între administrația locală și Guvern.
Legea nr. 123/2020, cunoscută drept „Legea mirosurilor”, introduce obligații atât pentru autoritățile de mediu și operatorii economici, cât și pentru administrațiile publice locale.
Autoritățile locale trebuie să controleze, preventiv sau la sesizarea populației, activitățile care nu necesită autorizație de mediu, dar care pot produce disconfort olfactiv. Ele pot dispune măsurile legale necesare și trebuie să colaboreze cu instituțiile de protecție a mediului. Legea nr. 123/2020
În cazul de față, competența teritorială revine în primul rând autorităților din localitățile pe teritoriul cărora s-ar fi făcut fertilizarea, împreună cu Garda de Mediu și instituțiile agricole. Primăria Brașov nu poate controla direct activități desfășurate în alte unități administrativ-teritoriale, dar poate centraliza sesizările, solicita verificări și participa la coordonarea unui mecanism metropolitan de avertizare.
Responsabilitatea este, așadar, distribuită. Nu dispare prin trimiterea problemei de la o instituție la alta.
România are din 2020 o lege dedicată disconfortului olfactiv. Aplicarea sa a fost însă mult timp afectată de lipsa metodologiei prin care intensitatea și extinderea mirosului să fie stabilite unitar.
Ministerul Mediului a relansat în august 2025 consultarea asupra metodologiei, recunoscând că legea nu putea funcționa eficient fără norme clare. Proiectul prevede evaluarea în teren, identificarea sursei și elaborarea unor planuri de reducere a disconfortului. Ministerul Mediului
Legea indică deja standarde pentru determinarea prezenței și concentrației mirosurilor, inclusiv inspecții în teren și olfactometrie dinamică. Ceea ce lipsește în cazul Brașovului este prezentarea publică a modului în care s-a ajuns la concluzia anunțată.
Pentru ca explicația oficială să fie credibilă, autoritățile ar trebui să publice:
Poate fi vorba despre o activitate agricolă legală, desfășurată într-o perioadă nepotrivită sau printr-o metodă care amplifică disconfortul. Poate exista și o altă sursă. Tocmai de aceea, concluzia trebuie sprijinită prin date.
Mirosul nu respectă limitele administrative. Poate porni dintr-o comună, traversa alte localități și ajunge în câteva ore peste cartierele unui municipiu.
Răspunsul nu poate fi, prin urmare, exclusiv local și nici exclusiv politic. Zona metropolitană are nevoie de un protocol comun: notificarea prealabilă a fertilizărilor de amploare, centralizarea sesizărilor, verificări rapide în teren și informarea populației.
Brașovenii nu au nevoie doar să li se spună de unde „ar putea” veni mirosul. Au dreptul să afle cine a fost verificat, ce au constatat inspectorii și ce măsuri au fost luate pentru ca aerul greu să nu revină la fiecare schimbare a vântului.
Cristian Radu I News Connect
Foto: IA