Opera Brașov și nota de plată de 12 milioane de lei. Cine răspunde pentru o grilă salarială aplicată greșit?

Cristian Radu | News Connect

Aproape 12 milioane de lei ar fi fost plătite în plus angajaților Operei Brașov în perioada aprilie 2023–mai 2026, prin aplicarea unei grile salariale rezervate instituțiilor de importanță națională. Concluzia rezultă din verificările efectuate după controlul Curții de Conturi și din centralizarea realizată de Serviciul Audit Public Intern al Primăriei Brașov.

Primarul George Scripcaru a anunțat, în ședința Consiliului Local din 28 august, că suma totală calculată este de 11.979.135 de lei și că municipalitatea trebuie să inițieze procedurile pentru recuperarea acesteia.

De aici, știrea a fost redusă rapid la o formulă simplă: angajații Operei trebuie să dea banii înapoi.

Realitatea juridică și administrativă este însă mai complicată. Înainte ca suma să fie transformată în datorii individuale, trebuie stabilit cine a decis aplicarea grilei, cine a verificat legalitatea plăților, ce responsabilitate revine conducerii instituției și în ce condiții pot fi recuperați banii de la salariații care i-au încasat.

De unde provin cele aproape 12 milioane de lei

Opera Brașov este o instituție publică locală, finanțată din bugetul municipiului. Potrivit explicațiilor prezentate de primar, instituția nu are statutul juridic al unei opere de importanță națională, finanțată de Ministerul Culturii.

Cu toate acestea, între 1 aprilie 2023 și 31 mai 2026, salariile ar fi fost calculate prin raportare la grila superioară aplicabilă instituțiilor naționale.

Curtea de Conturi ar fi verificat inițial un eșantion de angajați și ar fi cerut extinderea calculului asupra întregului personal. Centralizarea prezentată consilierilor locali a fost realizată de auditul intern al Primăriei pe baza informațiilor transmise de Opera Brașov în luna august.

Suma de 11,98 milioane de lei nu reprezintă un nou ajutor acordat instituției și nici o pierdere produsă într-un singur an. Este totalul diferențelor salariale considerate nejustificate, împreună cu accesoriile calculate, pentru o perioadă de peste trei ani.

Important este că, până în acest moment, publicului i-a fost prezentată o sinteză. Documentul integral, cu metodologia de calcul, situația fiecărui salariat și eventualele opinii juridice contrare, nu a fost făcut cunoscut într-o formă care să permită verificarea completă a tuturor concluziilor.

„Trebuie recuperați” nu înseamnă că banii pot fi opriți imediat

Codul muncii prevede că salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Obligația nu depinde neapărat de vinovăția angajatului. Un salariat poate fi obligat să restituie o plată chiar dacă nu el a stabilit salariul și a primit banii cu bună-credință.

Dar caracterul nedatorat al sumei și valoarea concretă datorată de fiecare persoană trebuie stabilite printr-o procedură legală.

Constatarea Curții de Conturi obligă instituția să ia măsuri pentru recuperarea prejudiciului. Nu transformă însă automat centralizatorul de 11,98 milioane de lei într-un titlu executoriu împotriva fiecărui angajat.

Opera trebuie să individualizeze sumele, să stabilească perioadele și temeiurile juridice și să comunice măsurile persoanelor vizate. Angajații pot accepta restituirea sau pot contesta existența și cuantumul datoriei. Dacă nu există un acord, disputa poate ajunge în instanță.

Codul muncii limitează și posibilitatea reținerilor unilaterale din salariu. Recuperarea nu poate fi făcută pur și simplu prin tăierea imediată a veniturilor, fără respectarea condițiilor legale.

Prin urmare, cei aproape 12 milioane de lei reprezintă, în acest moment, un prejudiciu comunicat public și care trebuie urmărit de instituție, nu o sumă deja recuperată și nici o datorie definitivă împărțită între salariați.

Angajații au încasat banii. Dar cine a decis plata?

Aici începe partea pe care simpla formulă „angajații dau banii înapoi” o lasă în afara știrii.

Salariații nu își stabilesc singuri grila de salarizare. Nu întocmesc statele de plată, nu acordă viza financiară, nu aprobă bugetul și nu exercită controlul de legalitate asupra deciziilor instituției.

Aceste responsabilități aparțin conducerii, compartimentelor economice și juridice, ordonatorului de credite și structurilor administrative care au verificat sau ar fi trebuit să verifice plățile.

Primarul George Scripcaru a afirmat că managementul Operei fusese informat că instituția nu are statut național și că aplicarea grilei superioare nu era legală. Aceasta este o acuzație administrativă importantă, care trebuie susținută prin documentele și notificările existente și confruntată cu poziția celor care au condus instituția în perioada analizată.

Dacă aplicarea grilei a continuat timp de peste trei ani, întrebarea nu este doar de ce au primit angajații mai mulți bani. Întrebarea este cum au trecut aceste plăți, lună după lună, prin toate filtrele administrative și financiare.

Recuperarea de la beneficiarii plăților și stabilirea răspunderii persoanelor care le-au decis sunt două proceduri diferite. Una nu trebuie să o înlocuiască pe cealaltă.

Un conflict care poate paraliza instituția

Opera Brașov se confruntă deja cu tensiuni interne, proteste și numeroase litigii. În ședința Consiliului Local s-a discutat și despre achiziționarea unor servicii juridice pentru reprezentarea instituției în zeci de dosare aflate pe rol.

Transformarea celor aproape 12 milioane de lei în sute de pretenții individuale poate declanșa un nou val de procese. Pentru un artist, un tehnician sau un angajat administrativ, restituirea diferențelor încasate timp de trei ani poate însemna o povară financiară imposibil de suportat dintr-o singură dată.

În același timp, municipalitatea nu poate ignora măsurile Curții de Conturi. Dacă nu începe procedurile de recuperare, conducătorii instituției și ordonatorul de credite se pot expune, la rândul lor, unor acuzații privind neîndeplinirea obligațiilor legale.

Brașovul se află astfel între două riscuri: pierderea banilor publici și destabilizarea unei instituții culturale printr-un conflict juridic de lungă durată.

Dincolo de știre

Cazul Operei Brașov nu este doar despre salarii prea mari sau despre aproape 12 milioane de lei care trebuie recuperați.

Este despre funcționarea unei instituții publice.

Dacă grila a fost aplicată greșit, cineva a propus-o, cineva a aprobat-o, cineva a semnat statele de plată și cineva a verificat bugetul. Angajații au fost beneficiarii sumelor, dar nu au fost singurii participanți la mecanismul administrativ care a făcut posibile plățile.

Legal, sumele nedatorate pot fi cerute înapoi chiar și atunci când salariatul nu este vinovat. Administrativ și moral, însă, recuperarea banilor nu poate închide discuția despre responsabilitatea conducerii.

Dacă întreaga povară este transferată asupra artiștilor și personalului care a primit salariile stabilite de angajator, iar cei care au decis, avizat și menținut grila rămân în afara analizei, Brașovul va recupera poate o parte din bani, dar nu va corecta mecanismul care a produs problema.

Adevărata concluzie nu va fi cunoscută atunci când vor fi trimise primele notificări de plată.

Va fi cunoscută atunci când administrația va putea răspunde complet la trei întrebări: cine a decis, cine trebuia să verifice și cine răspunde.

Surse: BizBrașov – prezentarea sumei și declarația primarului, Radio România Brașov FM – explicațiile privind grila salarială, Brașovenii – dezbaterea din Consiliul Local și serviciile juridice, G4Media – structura prejudiciului comunicat, Codul muncii – Portal Legislativ, Opera Brașov – statele de funcții publicate

Foto: Wikipedia