Peste o mie de brașoveni au cerut oprirea parcării de sub Parcul Central. „Stand-by” nu înseamnă revocare
Cristian Radu | News Connect
Peste 1.200 de persoane au participat, potrivit estimărilor publicate de presa locală, la protestul organizat duminică, 6 septembrie, împotriva construirii unei parcări subterane sub Parcul Central „Nicolae Titulescu” din Brașov.
Numărul participanților a crescut pe parcursul manifestației, de la aproximativ 400 la începutul protestului. Oamenii au cerut revocarea hotărârilor adoptate de Consiliul Local, publicarea documentelor de mobilitate care susțin investiția și organizarea unei dezbateri publice reale.
Protestatarii au anunțat că revendicările vor fi transmise oficial Primăriei Brașov.
Proiectul este în așteptare, dar hotărârile rămân
Consiliul Local Brașov a aprobat, în 28 august, studiul de fundamentare și documentația necesară concesionării proiectului. Viitorul concesionar ar urma să realizeze documentația urbanistică, proiectarea și construirea parcării, precum și administrarea locurilor incluse în concesiune.
Cifra de 746 de locuri menționată în documentație reprezintă ansamblul locurilor care ar urma să fie administrate în cadrul concesiunii, inclusiv cele existente în parcarea de pe strada Regina Maria. Nu înseamnă că sub Parcul Central vor fi construite automat 746 de locuri noi.
Primarul George Scripcaru a anunțat că proiectul a fost trecut în „stand-by”. Formula indică o suspendare politică sau administrativă temporară, nu anularea proiectului. Atât timp cât hotărârile Consiliului Local nu sunt revocate sau modificate, cadrul administrativ al concesionării continuă să existe.
De aceea, răspunsul municipalității trebuie să precizeze clar dacă proiectul este suspendat, retras, revizuit sau menținut pentru o etapă ulterioară.
Opoziția față de proiect nu este numai despre arbori
Dezbaterea nu poate fi redusă la întrebarea dacă arborii vor fi sau nu tăiați. Parcul Central este un spațiu public cu valoare ambientală, socială și simbolică. Orice intervenție trebuie analizată prin efectele asupra solului, rădăcinilor, vegetației, temperaturii urbane, circulației pietonale și utilizării parcului pe durata șantierului.
Există și problema mobilității. O parcare amplasată în centrul orașului poate permite eliminarea unor automobile de la suprafață, dar poate atrage în același timp trafic suplimentar către o zonă deja aglomerată.
Efectul nu poate fi stabilit prin declarații. Este necesar un studiu de trafic care să arate câte mașini vor intra zilnic în centru, ce intersecții vor prelua fluxurile, câte locuri de parcare vor dispărea de la suprafață și cum se leagă proiectul de extinderea zonelor pietonale.
Promisiunile trebuie introduse în contract
Chiar dacă analizele tehnice, de mediu și de mobilitate ar demonstra că proiectul poate fi realizat fără afectarea durabilă a parcului, problema nu s-ar încheia aici.
Toate asigurările oferite comunității ar trebui transformate în obligații contractuale clare:
- protejarea arborilor și a sistemelor radiculare;
- suprafața verde care trebuie refăcută;
- durata maximă a șantierului;
- limitele privind traficul generat;
- numărul locurilor eliminate de la suprafață;
- regimul și evoluția tarifelor;
- monitorizarea independentă a lucrărilor;
- garanțiile financiare pentru refacerea parcului;
- sancțiunile aplicabile concesionarului;
- condițiile în care municipalitatea poate interveni sau rezilia contractul.
Promisiunile publice nu sunt suficiente dacă nu pot fi măsurate și impuse prin contract. Într-o concesiune întinsă pe mai mulți ani, interesul comunității trebuie protejat juridic, nu numai prin declarațiile administrației sau ale investitorului.
Documentația finală ar trebui să stabilească indicatori verificabili, termene și obligația publicării periodice a rezultatelor monitorizării.
De câte parcări va avea nevoie Brașovul?
Rămâne însă o întrebare mai amplă: cum vor fi asigurate nevoile de parcare ale Brașovului în următorii cinci sau zece ani?
Orașul are nevoie de o strategie publică, actualizată și fundamentată pe evoluția populației, turismului și traficului metropolitan. Aceasta trebuie să stabilească unde sunt necesare parcări de reședință, unde pot fi dezvoltate sisteme „park and ride”, câte locuri vor fi eliminate din centru și ce alternativă oferă transportul public.
Strategia ar trebui să delimiteze cel puțin patru nevoi diferite:
- parcarea rezidențială din cartiere;
- parcarea turiștilor și a celor care vin zilnic din zona metropolitană;
- accesul limitat în Centrul Istoric și în zona centrală;
- parcările de transfer conectate la transportul public.
Aceste categorii nu pot fi tratate prin aceeași soluție. O parcare de reședință rezolvă o problemă locală. Un sistem „park and ride” poate opri o parte din trafic la marginea orașului. O parcare construită în centru poate elibera spațiul de la suprafață, dar poate și încuraja accesul cu automobilul până în apropierea destinației.
Dincolo de proiect
Fără o perspectivă pentru următorii cinci sau zece ani, fiecare parcare va fi discutată separat, sub presiunea momentului. Administrația va propune câte un amplasament, opoziția publică se va forma în jurul lui, iar dezbaterea va reîncepe fără ca orașul să știe ce sistem urmărește să construiască.
Cu o strategie asumată, comunitatea ar putea înțelege dacă parcarea de sub Parcul Central reprezintă o verigă necesară într-un sistem coerent sau doar încă un proiect propus înainte de formularea unei politici pentru întregul oraș.
Protestul din 6 septembrie nu oferă singur soluția pentru parcările Brașovului. Dar obligă administrația să răspundă mai clar: care este statutul juridic al proiectului, ce se întâmplă cu hotărârile adoptate și cum va arăta politica de mobilitate a orașului după ce această dispută se va încheia.
Un proiect important nu trebuie decis numai între susținătorii și adversarii unei parcări. Trebuie așezat într-o viziune despre centrul Brașovului, transportul public, spațiile pietonale și circulația metropolitană.
Altfel, vom continua să discutăm despre fiecare parcare în parte, fără să știm încotro se îndreaptă orașul.
Surse:
