PRIMARII VERZI

Dincolo de stire1 week ago13 Views

UN ORAȘ. DOUĂ ADMINISTRAȚII (6)

Cristian Radu I News Connect

Unul a semnat pentru neutralitate climatică. Celălalt propune weekenduri gratuite. Dar cine face socotelile?

Brașovul are o particularitate administrativă interesantă: indiferent cine câștigă Primăria, verdele rămâne la putere. Se schimbă doar nuanța. Și, uneori, factura.

Allen Coliban a venit cu angajamente climatice, obiective ambițioase și perspectiva unui oraș neutru din punctul de vedere al emisiilor.

George Scripcaru a revenit cu proiecte, lucrări și, mai nou, cu susținerea publică a unei propuneri de extindere a gratuității transportului public la sfârșit de săptămână.

Primul a privit spre 2035 și 2050.

Al doilea privește spre sâmbătă și duminică.

Nu este obligatoriu ca unul să-l contrazică pe celălalt.

Dar există o întrebare care îi privește pe amândoi:

Ce se întâmplă între promisiune și rezultat?

Verdele cu semnătură

În 2021, administrația Coliban și-a asumat angajamentele climatice revizuite ale Convenției Primarilor, inclusiv reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și obiectivul neutralității climatice până în 2050.

Ulterior, ambițiile locale au fost formulate și mai apăsat, prin perspectiva neutralității climatice până în 2035.

Pe hârtie, Brașovul se pregătea să alerge mai repede decât multe alte orașe europene.

Un oraș cu transport curat, eficiență energetică, infrastructură pentru biciclete și emisii reduse.

O perspectivă care merita susținută.

Dar o semnătură pe un angajament internațional nu reduce, singură, niciun gram de dioxid de carbon.

Între documentele strategice și realitatea străzilor există investiții, termene, finanțări, proiecte finalizate și rezultate care trebuie măsurate.

Câte emisii a redus efectiv Brașovul?

Câte deplasări cu autoturismul au fost înlocuite prin transport public sau bicicletă?

Ce proiecte au fost realizate și care au rămas în documentații?

Și, mai ales, unde poate cetățeanul să consulte un bilanț public al acestor rezultate?

Fără asemenea răspunsuri, neutralitatea climatică riscă să rămână o destinație frumos înscrisă pe hartă, dar fără kilometri parcurși.

Verdele de vineri. Și, eventual, de sâmbătă și duminică

Actuala administrație a introdus, în aprilie 2026, programul „Vinerea Verde”, prin care transportul public este gratuit în condițiile stabilite de municipalitate.

Acum, discuția se extinde.

O propunere formulată de consilierul local Daniel Dimitrescu, din partea AUR, privind gratuitatea transportului public în weekend a primit susținerea publică a primarului George Scripcaru.

Propunerea urmărește și creșterea frecvenței curselor, astfel încât transportul public să devină mai atractiv.

Intenția poate avea justificări sociale, economice și de mediu.

Dar există un detaliu care nu poate fi tratat ca o formalitate:

Analiza impactului bugetar și operațional trebuie să preceadă decizia, nu să fie construită după anunțul politic.

În cazul extinderii gratuității, analiza a fost solicitată după exprimarea susținerii publice.

Asta nu transformă automat propunerea într-o decizie greșită.

Dar arată o succesiune discutabilă a etapelor de fundamentare.

Mai întâi se anunță direcția.

Apoi se calculează dacă poate fi susținută.

Și, eventual, cât costă.

Cine plătește biletul gratuit?

Transportul public gratuit nu este transport public fără costuri.

Autobuzele și troleibuzele consumă energie, au nevoie de întreținere, piese, șoferi, personal tehnic, dispecerizare și infrastructură.

Costurile nu dispar atunci când călătorul nu mai plătește biletul.

Ele trebuie acoperite din alte surse.

În cazul „Vinerii Verzi”, viceprimarul Lucian Pătrașcu a indicat public un impact bugetar de aproximativ 1,6 milioane de lei lunar.

Este o valoare care trebuie explicată prin metodologia de calcul, prin veniturile nerealizate și prin eventualele cheltuieli suplimentare. Nu trebuie extrapolată mecanic la un program de weekend.

Dar tocmai această cifră arată de ce fundamentarea este indispensabilă.

Cât ar costa două zile suplimentare de gratuitate?

Ce parte reprezintă compensarea veniturilor din bilete și abonamente?

Ce parte provine din suplimentarea curselor?

Există suficiente autobuze și suficienți conducători auto pentru frecvențele propuse?

Ce se întâmplă cu întreținerea parcului și cu programul personalului?

Iar dacă municipalitatea alocă fonduri suplimentare, din ce alte capitole bugetare vor fi acestea asigurate?

Nu sunt întrebări împotriva transportului public.

Sunt întrebări în favoarea unui transport public care poate funcționa.

Primăria are deja datele. Le folosește?

Există un aspect care face povestea și mai interesantă.

Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15/2026, RATBV are obligația de a transmite rapoarte lunare privind impactul programului „Vinerea Verde”, inclusiv asupra numărului de călătorii și veniturilor.

Cu alte cuvinte, administrația nu pornește de la zero.

Are deja un program aplicat și un mecanism de raportare.

Atunci de ce nu începe discuția despre „Weekendul Verde” cu rezultatele „Vinerii Verzi”?

Câți călători suplimentari au fost transportați?

Câți dintre ei ar fi folosit oricum transportul public?

Câți au renunțat efectiv la autoturism?

A crescut numărul deplasărilor sau doar s-a schimbat cine plătește pentru ele?

Și cum a evoluat gradul de încărcare a vehiculelor?

Mai mulți călători într-un autobuz gratuit nu înseamnă automat mai puține mașini în trafic.

Aceasta este una dintre diferențele fundamentale dintre o măsură populară și o politică publică evaluată.

Parcări mai scumpe, autobuze gratuite. Unde este calculul comun?

Discuția despre weekendurile gratuite apare și în contextul modificării politicii de parcare.

La prima vedere, cele două direcții pot fi complementare.

Dacă parcarea devine mai costisitoare, iar transportul public este mai accesibil, o parte dintre șoferi ar putea fi încurajați să renunțe la autoturism pentru anumite deplasări.

Dar efectul depinde de frecvența curselor, trasee, timpul de călătorie, legăturile dintre cartiere și disponibilitatea parcărilor de transfer.

Un locuitor dintr-un cartier periferic nu își schimbă obiceiurile doar pentru că biletul de autobuz devine gratuit.

Are nevoie ca autobuzul să vină la timp, să-l ducă unde trebuie și să-i ofere o alternativă reală.

Altfel, riscăm să avem simultan parcări mai scumpe și transport public subvenționat suplimentar, fără să știm cât s-a redus traficul.

Două măsuri prezentate separat drept soluții.

Dar care ar trebui evaluate împreună.

Autobuze electrice, piste de biciclete și proiecte care traversează mandatele

Mai există o contradicție care nu aparține exclusiv niciunuia dintre cei doi primari.

Brașovul discută de ani buni despre transport electric, modernizarea sistemului de ticketing, infrastructură pentru biciclete și reorganizarea mobilității urbane.

Unele proiecte au fost inițiate într-un mandat, continuate în altul și finalizate sub o altă administrație.

Altele au întâmpinat întârzieri, modificări sau dispute politice.

În mai 2026, dezbaterea publică a readus în atenție întârzierile privind achiziția unor autobuze electrice, proiectele de ticketing și infrastructura pentru biciclete. Interpretările celor două administrații au fost diferite.

Dar cetățeanul nu circulă cu explicații despre cine a inițiat proiectul.

Circulă cu autobuzul.

Nu pedalează pe promisiuni.

Are nevoie de piste continue și sigure.

Nu validează biletul într-o conferință de presă.

Are nevoie de un sistem funcțional.

Iar aici apare adevărata problemă a continuității administrative.

Un proiect bun nu ar trebui să devină prost doar pentru că s-a schimbat primarul. Și nici unul întârziat nu devine finalizat doar pentru că a fost trecut într-un bilanț politic.

Gratuitatea nu este sinonimă cu mobilitatea sustenabilă

Un autobuz gratuit, dar rar, poate rămâne neatractiv.

Un troleibuz modern, blocat în aceeași coloană de autoturisme, nu își valorifică avantajele.

O pistă de biciclete care se termină înainte de destinație nu formează o rețea.

Iar o țintă de neutralitate climatică, fără indicatori urmăriți public, rămâne dificil de evaluat.

Mobilitatea sustenabilă presupune integrare: trasee, frecvențe, infrastructură, parcări, transport metropolitan, prioritizare în trafic și finanțare predictibilă.

Presupune și o relație corectă între municipalitate și operatorul de transport.

RATBV nu este doar o siglă pe un autobuz și nici un instrument pentru testarea popularității unor propuneri.

Este un operator de serviciu public, cu obligații contractuale, resurse limitate și responsabilități față de călători și angajați.

O decizie privind gratuitatea trebuie să se regăsească în calculele privind compensația, programul de transport și capacitatea operațională.

Altfel, gratuitatea poate fi anunțată într-o zi, iar dificultățile de exploatare pot rămâne în sarcina operatorului pentru mult timp.

Dincolo de știre

Un oraș. Două administrații. Doi primari care au promovat, fiecare în felul său, politici prezentate drept favorabile mediului.

Allen Coliban a pus accent pe angajamente climatice și obiective strategice.

George Scripcaru susține acum extinderea unei măsuri concrete de gratuitate în transportul public.

Nu este obligatoriu ca aceste abordări să se excludă.

Dimpotrivă, o administrație responsabilă ar trebui să transforme obiectivele strategice în măsuri concrete, finanțate și evaluate.

Dar aici se deschide întrebarea pe care politica locală o ocolește prea des:

Cine răspunde pentru rezultate, nu doar pentru anunțuri?

Pentru că Brașovul nu are nevoie de o competiție între două nuanțe de verde.

Are nevoie de un sistem de mobilitate în care investițiile, tarifele, gratuitățile și obiectivele climatice să facă parte din aceeași politică publică.

O politică explicată cetățenilor înainte de adoptare și evaluată după aplicare.

Și poate că primul pas ar fi foarte simplu.

Să fie prezentate public rezultatele „Vinerii Verzi”, înainte de extinderea programului.

Să aflăm cât costă, câți călători suplimentari aduce și câte deplasări cu autoturismul reușește să înlocuiască.

Apoi să discutăm despre sâmbătă și duminică.

Iar pentru obiectivele climatice, să vedem unde se află Brașovul față de țintele asumate.

Fără festivisme.

Fără competiții de imagine.

Fără a transforma fiecare măsură într-o victorie politică înainte de a-i cunoaște efectele.

La Brașov, unul a semnat pentru viitor. Celălalt propune gratuitatea pentru weekend.

Între ei se află prezentul. Cu bugetul, autobuzele, șoferii și călătorii lui.

Amândoi au avut ocazia să demonstreze că verdele este mai mult decât o culoare electorală.

Iar alegătorii vor avea ocazia să le examineze rezultatele.

Poate vor găsi suficiente motive să nu-l mai aleagă pe niciunul.

Dacă, bineînțeles, alegerile se vor ține. Și rezultatele lor vor rămâne valabile.

Foto: IA

Leave a reply

Loading Next Post...
Follow
Sidebar
Loading

Signing-in 3 seconds...

Signing-up 3 seconds...