Criza ascunsă din energie

România are proiecte. Dar are cu cine să le construiască?

Ani la rând, piața energetică a vorbit aproape obsesiv despre:
 MW, finanțări, PNRR, terenuri, ATR-uri, tranzacții și miliarde de euro care urmau să transforme România într-un hub regional al energiei.

Pe hârtie, totul arată impresionant.

În realitate însă, începe să apară o întrebare pe care tot mai mulți investitori, dezvoltatori și oameni din industrie o rostesc deja în privat:

„Cine mai construiește efectiv toate aceste proiecte?”

Pentru că între un proiect anunțat și un MW injectat în Sistemul Energetic Național există o lume întreagă: oameni, ingineri, constructori, stații, cabluri, transformatoare, utilaje, logistică și sute de decizii care trebuie executate corect și la timp.

Iar acestea nu se obțin din prezentări și nici din conferințe.

1. România a produs rapid proiecte. Mai greu produce capacitate de execuție.

În ultimii ani, piața s-a umplut de:

• dezvoltatori,
• SPV-uri,
• agregatori de terenuri,
• fonduri,
• traderi de proiecte,
• intermediari.

Au apărut mii de MW în diverse stadii:
 cu teren,
 cu avize,
 cu ATR,
  promisiuni de finanțare.

Dar odată cu maturizarea pieței începe să se vadă și adevărata limită:
 numărul companiilor care pot construi proiecte energetice mari și complexe rămâne redus.

Iar aici nu vorbim doar despre montat panouri fotovoltaice.

Vorbim despre:

• infrastructură de racordare,
• stații electrice,
• lucrări de înaltă tensiune,
• automatizări,
• integrare în SEN,
• echilibrare,
• stocare,
• coordonare tehnică reală.

Cu alte cuvinte, România începe să descopere că problema nu mai este doar lipsa investițiilor.

Ci lipsa celor care pot transforma investițiile în infrastructură funcțională.

2. Noua valoare din energie nu mai este doar proiectul. Este execuția.

Până recent, multe proiecte erau evaluate aproape exclusiv prin:

• MW,
• ATR,
• stadiu de avizare,
• viteza cu care puteau fi tranzacționate.

Astăzi însă, piața începe să se schimbe.

Investitorii nu mai cumpără doar promisiunea unui proiect.

Încep să cumpere probabilitatea realistă că acel proiect poate fi terminat.

Asta înseamnă:

• constructor,
• echipă tehnică,
• acces la echipamente,
• capacitate logistică,
• experiență reală,
• termene credibile.

În energie, diferența dintre un proiect bun și un proiect valoros începe să fie dată de capacitatea de execuție.

3. O criză care încă nu se vede public

Deocamdată, această problemă nu este foarte vizibilă în spațiul public.

Dar în interiorul pieței, presiunea începe să crească.

Tot mai mulți dezvoltatori descoperă că:

• termenele se lungesc,
• costurile cresc,
• echipele sunt deja angajate în alte proiecte,
• anumite lucrări specializate au puțini executanți reali,
• infrastructura critică are capacitate limitată de implementare.

România riscă astfel să intre într-un paradox:
 să aibă proiecte aprobate și bani disponibili, dar să nu poată construi suficient de repede.

Iar în energie, întârzierile nu înseamnă doar bani pierduți.

Înseamnă:

• presiune pe prețuri,
• capacități blocate,
• importuri mai mari,
• vulnerabilitate energetică,
• risc de pierdere a unor finanțări europene.

4. Rețeaua și constructorii devin noua miză strategică

În următorii ani, adevărata valoare din energie s-ar putea muta din zona promisiunilor către:

• infrastructură,
• rețele,
• companii EPC,
• firme de execuție,
• specialiști,
• capacitate industrială reală.

Nu este exclus să vedem:

• consolidări,
• achiziții de firme tehnice,
• parteneriate între fonduri și constructori,
• integrare verticală între dezvoltatori și executanți.

Pentru că piața începe să înțeleagă un lucru simplu:

energia nu se produce din avize.

Se produce din oameni, infrastructură și capacitate reală de construcție.

Concluzie News Connect

România intră într-o etapă nouă a pieței energetice.

Ani la rând, problema principală a fost lipsa investițiilor.

Astăzi începe să apară o altă problemă:capacitatea reală de a executa ceea ce s-a promis.

Iar această schimbare poate redesena întreaga piață.

Pentru că în următorii ani nu vor câștiga neapărat cei care anunță cele mai multe proiecte.

Ci cei care pot răspunde sincer la întrebarea:

„Ai proiect.
  Dar ai și cu cine să îl construiești?”

Cristian Radu

Redactor șef