Eolienele din Marea Neagră primesc reguli de concesionare. De la hotărârea Guvernului până la prima turbină mai este însă un drum lung

Cristian Radu | News Connect

Guvernul a aprobat, la 31 august, normele pentru concesionarea perimetrelor eoliene offshore din sectorul românesc al Mării Negre. Documentul stabilește condițiile de participare, evaluarea ofertelor, taxele, redevențele și garanțiile pe care trebuie să le constituie viitorii investitori.

Decizia completează hotărârea din 27 august, prin care au fost aprobate primele trei perimetre ce pot fi concesionate. Capacitatea lor instalată este estimată la aproximativ 3,1 GW: un perimetru de 1.900 MW și două de câte 600 MW.

Cele două hotărâri creează cadrul necesar organizării licitațiilor. Ele nu înseamnă însă că procedurile competitive au fost deja lansate, că investitorii au fost selectați sau că există parcuri eoliene în construcție.

Cât vor plăti investitorii

Regimul financiar diferă în funcție de etapa în care se află proiectul.

În perioada de dezvoltare, concesionarul va plăti o taxă de 800 de euro pentru fiecare kilometru pătrat pe an, aplicată suprafeței pe care se execută lucrări de construire.

După intrarea în exploatare comercială, taxa va crește la 1.500 de euro pe kilometru pătrat pe an. Calculul va include suprafața construită a perimetrului și zonele ocupate de cablurile submarine care fac legătura cu punctul de racordare situat în afara concesiunii.

Separat, operatorul va datora statului o redevență de 0,75% din veniturile obținute prin exploatarea centralei și valorificarea energiei electrice produse.

Documentația permite și ofertarea unui premium de concesiune, distinct de taxe și redevență. Acesta este însă un element opțional și va fi plafonat, pentru ca atribuirea să nu se transforme într-o simplă competiție în care câștigă automat ofertantul dispus să plătească cel mai mult.

Guvernul susține că nivelurile au fost stabilite astfel încât să păstreze fezabilitatea economică a primelor proiecte românești și să fie competitive în raport cu piețele europene mai dezvoltate.

Statul concesionează perimetrele, investitorul plătește proiectul

Aprobarea regulilor nu înseamnă alocarea unor miliarde de euro din bugetul României pentru construirea parcurilor eoliene.

Costurile explorării, proiectării, autorizării, construirii și exploatării vor fi suportate de companiile care câștigă concesiunile, din fonduri proprii sau atrase. Tot dezvoltatorii vor realiza, pe cheltuiala lor, rețeaua internă a centralei, stațiile și cablurile necesare până la punctul de racordare stabilit.

Investitorii vor trebui să constituie garanții financiare raportate la capacitatea proiectelor. Acestea trebuie să acopere buna executare a obligațiilor contractuale, eventualele daune produse mediului și responsabilitățile privind dezafectarea instalațiilor.

Garanția este importantă deoarece durata de viață a unui parc eolian offshore poate fi de câteva decenii. Statul trebuie să se asigure de la început că înlăturarea turbinelor și refacerea zonei maritime nu vor rămâne, la final, în sarcina contribuabilului.

Trei perimetre și o capacitate estimată de 3,1 GW

Prima etapă cuprinde trei zone maritime, considerate potrivite pentru turbine instalate pe fundații fixe. Capacitatea totală estimată, de 3,1 GW, este apropiată de obiectivul de 3 GW prevăzut de Strategia energetică a României pentru anul 2035.

Puterea instalată nu trebuie confundată însă cu energia produsă permanent. Un parc eolian de 3,1 GW nu va furniza continuu 3,1 GW, deoarece producția depinde de viteza vântului, disponibilitatea turbinelor și capacitatea rețelei de a prelua energia.

Prin comparație, cele două reactoare funcționale de la Cernavodă au o capacitate instalată cumulată de aproximativ 1,4 GW, dar producția nucleară este mult mai constantă. Eolianul offshore poate furniza cantități mari de energie, însă integrarea sa presupune capacități de echilibrare, stocare, interconexiuni și o rețea suficient de puternică.

De aceea, comparația exclusivă între megawații instalați poate crea o imagine înșelătoare asupra contribuției efective la securitatea energetică.

Racordarea la rețea rămâne problema decisivă

Concesiunea oferă dreptul de a dezvolta proiectul într-un perimetru al Mării Negre. Nu garantează automat și posibilitatea evacuării întregii cantități de energie produse.

Dobrogea concentrează deja capacități importante de producție: centrala nucleară de la Cernavodă, parcurile eoliene terestre, centrale fotovoltaice și proiecte noi aflate în dezvoltare. În același timp, Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă și alte investiții energetice ar putea adăuga noi capacități în regiune.

Dacă rețeaua de transport nu este extinsă în același ritm, energia produsă în larg poate ajunge la țărm fără să poată fi transportată mai departe către zonele de consum.

Investitorii au nevoie, înainte de angajarea capitalului, de claritate asupra punctelor de racordare, capacității disponibile, responsabilităților financiare și termenelor pentru întărirea rețelei. Fără acestea, perimetrul poate fi atractiv din perspectiva vântului, dar dificil de finanțat.

Aceasta este probabil cea mai importantă întrebare rămasă după aprobarea normelor: unde, când și în ce condiții vor putea fi conectați cei 3,1 GW?

Cât valorează pentru România o industrie offshore

Guvernul estimează că dezvoltarea energiei eoliene din Marea Neagră ar putea genera o valoare adăugată de 16–27 de miliarde de euro. Estimarea nu reprezintă venituri garantate pentru bugetul de stat și nici valoarea unor contracte deja semnate.

Impactul real asupra economiei românești va depinde de cât din lanțul industrial va rămâne în țară.

Dacă turbinele, fundațiile, cablurile, navele și serviciile specializate vor fi importate aproape integral, România va obține energie, taxe și redevențe, dar o parte importantă a valorii economice va fi creată în alte state.

Dacă porturile românești vor fi modernizate, iar industria metalurgică, șantierele navale, firmele de inginerie și centrele de pregătire vor fi integrate în proiecte, eolianul offshore poate deveni o industrie, nu doar o nouă categorie de producători de energie.

Studiul Băncii Mondiale arăta că un scenariu de 3 GW ar putea genera aproximativ 1,4 miliarde de euro valoare adăugată brută în economia locală. Dar acest rezultat este condiționat de participarea efectivă a companiilor și forței de muncă din România.

Simpla amplasare a turbinelor în zona economică românească nu garantează formarea unui lanț industrial național.

Protecția mediului și celelalte utilizări ale mării

Dezvoltarea proiectelor trebuie corelată cu navigația, pescuitul, biodiversitatea, activitățile militare și exploatările de petrol și gaze.

Unele dintre perimetrele propuse se pot suprapune cu acorduri petroliere offshore. În aceste situații, înaintea inițierii concesiunii este necesar avizul autorității competente pentru resursele minerale, petroliere și stocarea geologică a carbonului.

Rămâne importantă și publicarea studiilor care au fundamentat alegerea zonelor. Coordonatele perimetrelor sunt cunoscute, dar comunitățile, cercetătorii și operatorii economici trebuie să poată verifica modul în care au fost evaluate efectele asupra mediului și compatibilitatea cu celelalte activități din Marea Neagră.

Transparența nu trebuie să înceapă după apariția unui conflict între investitori, pescari, autorități și organizațiile de mediu.

Dincolo de știre: regulile sunt gata, dar proiectele nu sunt încă finanțabile

România a făcut doi pași importanți într-un interval de câteva zile: a stabilit perimetrele și a aprobat regulile concesionării. Ambele decizii au venit însă după termenele prevăzute inițial de Legea nr. 121/2024.

Recuperarea întârzierii administrative nu înseamnă automat și recuperarea timpului necesar construirii proiectelor. Un parc eolian offshore presupune măsurători de vânt, studii geotehnice, avize de mediu, proiectare, contractarea turbinelor, finanțare, lucrări maritime și racordare la rețea. Fiecare etapă poate dura ani.

Pentru ca piața să poată evalua dacă proiectele sunt cu adevărat realizabile, Ministerul Energiei ar trebui să publice:

• calendarul lansării fiecărei proceduri competitive;
• documentația completă de atribuire;
• criteriile tehnice și financiare de punctare;
• valoarea și modul de constituire a garanțiilor;
• schema de sprijin, dacă va exista;
• punctele și costurile estimate ale racordării;
• investițiile necesare în rețeaua Transelectrica;
• obligațiile privind participarea industriei locale;
• termenele de dezvoltare și sancțiunile pentru proiectele blocate;
• mecanismul de raportare a beneficiilor economice și de mediu.

România nu mai este în punctul în care energia eoliană offshore reprezintă doar o intenție înscrisă într-o strategie. Există lege, perimetre și reguli financiare.

Dar între o hartă aprobată de Guvern și prima turbină care livrează energie în Sistemul Electroenergetic Național se află testul adevărat: licitații credibile, investitori capabili, finanțare, infrastructură portuară și o rețea care poate prelua energia.

Hotărârile din august deschid marea pentru investiții. Nu garantează încă faptul că investițiile vor ajunge în mare.

Surse: Guvernul României – actele adoptate în ședința din 31 august 2026, Normele privind concesionarea, taxele și redevențele offshore, Portalul Legislativ – HG nr. 664/2026 privind perimetrele concesionabile, Digi Economic – regulile financiare aprobate de Guvern, Profit.ro – calculul taxelor și mecanismul premiumului de concesiune, Banca Mondială – foaia de parcurs pentru energia eoliană offshore din România, Energy Policy Group – analiza privind condițiile necesare trecerii de la perimetre la proiecte.

FotoLIA