Până la 870 de milioane de euro pierdute din PNRR. România plătește reformele pe care nu le-a făcut

Actualitate, Proiecte europene1 month ago42 Views

Cristian Radu | News Connect

România încheie perioada de implementare a Planului Național de Redresare și Reziliență cu două jaloane importante neîndeplinite și cu o pierdere estimată la până la 870 de milioane de euro.

Cea mai mare sumă, 770 de milioane de euro, este legată de neadoptarea noii legi a salarizării personalului bugetar. Alte până la 100 de milioane de euro ar putea fi pierdute pentru neîndeplinirea integrală a jalonului privind decarbonizarea și închiderea unor capacități energetice pe lignit.

Sumele au fost prezentate de premierul interimar Ilie Bolojan. În cazul legii salarizării, ratarea termenului a fost confirmată și de președintele Nicușor Dan. Valoarea exactă a corecției finale urmează însă procedura de evaluare a Comisiei Europene.

Termenul pentru realizarea reformelor a expirat

Data de 31 august 2026 a reprezentat termenul european pentru îndeplinirea tuturor jaloanelor și țintelor asumate prin planurile naționale de redresare.

Procesul financiar nu s-a încheiat complet. România mai poate transmite până la 30 septembrie ultima cerere de plată, împreună cu documentele care demonstrează îndeplinirea angajamentelor. Comisia Europeană trebuie să finalizeze evaluările și plățile până la 31 decembrie 2026.

Acest calendar nu oferă însă o lună suplimentară pentru adoptarea reformelor ratate. Data de 30 septembrie este termenul pentru depunerea cererilor de plată și a dovezilor privind ceea ce fusese realizat până la 31 august.

770 de milioane de euro pentru o lege care nu a mai fost adoptată

Noua lege a salarizării trebuia să corecteze dezechilibrele dintre diferitele categorii de angajați publici, să reorganizeze grilele, sporurile și raporturile dintre salariile de bază și să mențină cheltuielile de personal într-o limită suportabilă pentru buget.

Discuțiile dintre PSD, PNL, USR și UDMR, mediate de Administrația Prezidențială, nu au produs însă un acord. Divergențele au vizat atât costul reformei, cât și modul în care ar fi fost împărțite creșterile între diferitele familii ocupaționale.

Ministerul Finanțelor avertizase că orice miliard adăugat permanent anvelopei salariale se transformă într-o obligație bugetară anuală. Sindicatele și reprezentanții unor categorii profesionale solicitau, în schimb, corectarea unor inechități acumulate de ani de zile.

Problema nu a fost, așadar, lipsa timpului pentru a descoperi existența dezechilibrelor. Ele sunt cunoscute de mai multe guverne. Ceea ce a lipsit a fost capacitatea politică de a stabili cine primește mai mult, cine rămâne pe loc și din ce resurse sunt acoperite costurile.

Președintele Nicușor Dan a declarat că partidele s-au angajat să adopte legea până la sfârșitul anului. Comisia Europeană a transmis că este pregătită să sprijine România pentru păstrarea obiectivelor reformei.

Adoptarea târzie poate fi importantă pentru funcționarea statului și pentru credibilitatea fiscală a țării. Nu poate transforma însă retroactiv o reformă ratată la 31 august într-un jalon îndeplinit la termen.

Până la 100 de milioane de euro pentru decarbonizarea amânată

A doua corecție este legată de menținerea în funcțiune a unor capacități de producere a energiei electrice pe bază de lignit de la Turceni și Craiova.

România își asumase închiderea lor până la 31 august. Guvernul a decis să le păstreze temporar, invocând siguranța sistemului energetic și necesitatea asigurării încălzirii pentru municipiul Craiova.

Decizia poate fi justificată prin riscurile imediate pentru alimentarea cu energie și căldură. Dar problema reală este motivul pentru care România a ajuns să aleagă între respectarea jalonului și siguranța energetică.

Înlocuirea capacităților pe cărbune trebuia pregătită înaintea termenului, prin construirea și punerea în funcțiune a unor centrale pe gaze și a altor surse de producție. Dacă acestea nu sunt gata, costul nu este produs de simpla decizie de a menține temporar cărbunele, ci de întârzierea investițiilor care trebuiau să facă posibilă închiderea.

România riscă astfel să plătească de două ori: pierde o parte din finanțarea europeană și continuă să suporte costurile unor capacități vechi și poluante.

Cine plătește pierderea

Până la 870 de milioane de euro înseamnă aproximativ 4,35 miliarde de lei. Banii nu dispar dintr-un cont separat și nici nu vor fi recuperați direct de la partidele care nu au ajuns la un acord.

Ei lipsesc din finanțarea europeană care ar fi trebuit să intre în bugetul României. Dacă statul dorește să continue investițiile planificate, diferența trebuie acoperită prin redistribuirea altor resurse, reducerea unor cheltuieli sau noi împrumuturi.

În toate variantele, costul ajunge în bugetul public.

Premierul Ilie Bolojan a declarat că actualul Guvern nu are responsabilitate pentru ratarea legii salarizării și că a făcut tot ce era posibil pentru obținerea unui consens.

Responsabilitatea administrativă și politică nu poate fi însă limitată la ultimele săptămâni. PNRR a fost negociat, modificat și aplicat de mai multe guverne. În raport cu instituțiile europene, angajamentele aparțin României, nu exclusiv cabinetului care se află la putere în ziua expirării termenului.

PNRR nu a fost numai un program de investiții

În spațiul public, PNRR a fost prezentat mai ales prin kilometri de drum, școli renovate, spitale, echipamente și miliarde de euro. Dar mecanismul a fost construit pe o legătură între investiții și reforme.

Uniunea Europeană nu a condiționat cele 770 de milioane de existența unui simplu document numit „legea salarizării”. Finanțarea era legată de schimbarea modului în care statul plătește peste un milion de angajați și controlează una dintre cele mai importante categorii de cheltuieli bugetare.

La fel, jalonul decarbonizării nu urmărea numai oprirea unor grupuri energetice. Presupunea înlocuirea treptată a capacităților poluante fără compromiterea securității energetice.

România nu a ratat doar două termene. A amânat două probleme structurale pe care va trebui să le rezolve și fără banii aferenți.

Dincolo de știre: trebuie publicat bilanțul complet

La finalul PNRR, Guvernul ar trebui să publice un bilanț național unic, într-un format accesibil, care să arate pentru fiecare jalon și investiție:

valoarea finanțării;
stadiul exact la 31 august;
documentele prin care este demonstrată îndeplinirea;
suma solicitată Comisiei Europene;
eventualele corecții;
proiectele care vor continua din bugetul național sau local;
instituțiile responsabile pentru întârzieri;
efectele concrete asupra beneficiarilor.

Recepția administrativă a unei lucrări nu trebuie confundată cu funcționarea ei. Semnarea unui contract nu înseamnă finalizarea investiției. Iar adoptarea unei reforme după termen nu trebuie prezentată ca recuperare automată a banilor.

Până la încheierea evaluării Comisiei Europene, suma de 870 de milioane de euro trebuie tratată ca pierdere estimată: 770 de milioane aferente legii salarizării și până la 100 de milioane pentru decarbonizare.

Dar concluzia politică poate fi formulată deja.

România a avut bani europeni pentru a se reforma. Nu a reușit să se pună de acord asupra reformelor. Iar acum va trebui să le facă mai târziu, cu mai puțini bani și cu o credibilitate redusă.

Surse: