UN ORAȘ. DOUĂ ADMINISTRAȚII (6)

Cristian Radu I News Connect

În Brașov există o gară și mai mulți administratori ai problemei.

CFR administrează infrastructura feroviară și clădirea. Primăria administrează orașul care începe imediat după ce pasagerul iese din ea.

Între cele două instituții există o linie de proprietate.

Călătorul nu o vede.

El vede Brașovul.

Și, în vara lui 2026, vedea încă o clădire despre care călătorii intervievați de Radio România Brașov spuneau că are nevoie de renovare și că nu arată precum gara unui oraș european.

Numai că povestea Gării Brașov nu începe nici în 2026, nici cu actualul primar.

Și nici măcar cu fostul.

Scripcaru: Gara ca proiect urban

În 2018, în mandatul George Scripcaru, Consiliul Local aproba proiectul „Terminal transport urban Gara Brașov”.

Un an mai târziu, Scripcaru prezenta un concept mai amplu. Nu doar un terminal de autobuze, ci o intervenție asupra întregii zone: Gara, terminalul, o parcare subterană, pasaj pietonal spre Bulevardul Victoriei și integrarea transportului public.

Era, în esență, ideea unei porți de intrare în Brașov, nu doar a unui loc unde opresc trenurile.

Apoi au venit alegerile.

Și administrația s-a schimbat.

Coliban: terminalul merge mai departe. Gara rămâne la CFR

Proiectul terminalului nu a dispărut în mandatul Allen Coliban.

A continuat administrativ, a trecut prin actualizări, iar în decembrie 2023 Consiliul Local a aprobat măsurile necesare finalizării proiectului. În aprilie 2024, terminalul era dat în administrare și exploatare.

Avem, din nou, unul dintre acele proiecte pe care politica locală le împarte greu:

început într-o administrație și dus mai departe în alta.

Primarul se schimbă.

Dosarul rămâne.

Numai că terminalul RATBV și Gara CFR sunt două lucruri diferite.

Și exact aici începe problema.

„De ce nu preluați Gara?”

Întrebarea i-a fost pusă lui Allen Coliban în 2022.

Răspunsul său a fost că implicarea municipalității se lovea de proiectele europene derulate de CFR: modernizarea Brașov–Sighișoara și pregătirea proiectului Brașov–Predeal. Coliban spunea atunci că municipalitatea era dispusă să preia anumite atribuții, inclusiv pentru curățenie, dacă Ministerul Transporturilor și CFR ar fi deschis această posibilitate.

Argumentul competenței este real.

Primarul Brașovului nu poate intra pur și simplu într-o proprietate administrată de CFR și să înceapă lucrările.

Dar nici propoziția „Gara este a CFR” nu poate închide subiectul.

Primăria poate negocia.

Poate propune.

Poate solicita.

Poate încerca să construiască un parteneriat.

Și tocmai urmele documentare ale acestor demersuri ne interesează.

Apoi Scripcaru s-a întors

În campania electorală din 2024, George Scripcaru a revenit chiar în fața Gării.

A criticat starea zonei și a readus în discuție proiectul său: parcarea subterană, amenajarea spațiului urban și pasajele pietonale.

În programul său electoral reapărea parcarea de la Gară, cu aproximativ 500 de locuri, împreună cu pasaje pietonale subterane pe Bulevardul Gării și Bulevardul Victoriei.

Suntem în 2026.

Prin urmare, întrebarea nu mai este electorală.

Este administrativă:

Ce se realizează acum din acel proiect?

Mai ales că parcarea are propria istorie. Proiectarea a continuat și în mandatul Coliban, soluțiile au fost reconsiderate, iar costurile estimate s-au modificat.

Din nou, povestea nu încape confortabil în formula:

„Eu am făcut. El a oprit.”

Între timp, CFR lucrează

Ar fi incorect să spunem că la Gara Brașov nu s-a făcut nimic.

Lucrările de modernizare a infrastructurii feroviare au ajuns și în stația Brașov: linii, peroane și copertine au intrat succesiv în șantier, în contextul proiectului feroviar Brașov–Sighișoara.

Dar infrastructura feroviară este numai una dintre componente.

Și aici ajungem la problema adevărată.

Un proiect diluat

Privită în timp, Gara Brașov începe să semene mai puțin cu un proiect și mai mult cu o succesiune de proiecte.

Terminal.

Parcare subterană.

Pasaje pietonale.

Modernizarea clădirii.

Peroane.

Linii feroviare.

Spațiul din fața Gării.

Legătura cu transportul public.

Fiecare are alt beneficiar, alt administrator, altă sursă de finanțare și, uneori, alt calendar.

Unele componente au fost realizate. Terminalul municipal există. CFR lucrează la infrastructura feroviară.

Altele au fost redesenate, amânate sau au rămas la nivelul proiectelor și declarațiilor.

Iar de aici apare întrebarea:

Gara Brașov este un proiect diluat între competențe împărțite, promisiuni politice și soluții construite pe bucăți?

În campanii, răspunsurile au fost mai simple.

În administrație, fiecare poate explica de ce nu putea face singur mai mult.

Primăria nu deține Gara.

CFR nu administrează orașul din jurul ei.

Ministerul Transporturilor gestionează infrastructura națională.

Consiliul Local decide asupra investițiilor municipale.

Toate aceste explicații pot fi corecte.

Dar orașele nu se construiesc din explicații.

Ele se construiesc atunci când cineva reușește să pună instituțiile la aceeași masă și proiectele pe aceeași planșă.

De aceea, problema Gării Brașov nu trebuie redusă simplist la „incompetența” unei administrații sau a alteia.

Întrebarea mai dificilă este dacă, în toți acești ani, a existat capacitatea instituțională de a coordona întregul proiect.

Politicianismul a existat cel puțin sub forma confruntării publice: fiecare administrație a putut arăta ce a primit, ce a continuat, ce a schimbat și ce ar fi trebuit să facă cealaltă.

Dar Gara nu poate fi modernizată prin alternanța comunicatelor politice.

Iar superficialitatea apare atunci când numim „modernizarea Gării” câte o intervenție asupra unei singure componente și pierdem din vedere ansamblul.

Pentru că:

un peron modernizat nu este o gară modernizată.

Un terminal nou nu este o gară modernizată.

O parcare subterană nu este o gară modernizată.

Nici măcar o clădire renovată, luată separat, nu rezolvă relația dintre tren, transport public, taxi, autoturism, bicicletă, pieton și oraș.

Gara este toate acestea împreună.

Două administrații. Aceeași Gară

Și tocmai aici trebuie provocat dialogul dintre George Scripcaru și Allen Coliban.

Nu îi întrebăm:

„De ce nu ați modernizat Gara?”

Ar fi prea simplu și ar amesteca responsabilitățile Primăriei cu cele ale CFR.

Îi întrebăm același lucru:

Ce putea face concret Primăria Brașov în mandatul dumneavoastră pentru modernizarea Gării, ce ați făcut efectiv și ce nu ați putut face pentru că decizia aparținea CFR sau Ministerului Transporturilor?

Pentru George Scripcaru:

În 2019 ați prezentat un concept pentru Gară și zona din jur, iar în 2024 ați revenit asupra parcării subterane și pasajelor. Sunteți din nou primar.

Ce se realizează efectiv din acel concept și în ce termen?

Pentru Allen Coliban:

Terminalul de transport urban a fost finalizat în mandatul dumneavoastră, iar proiectul parcării a continuat, dar soluția inițială a fost reconsiderată.

Ce demersuri documentate ați făcut pentru implicarea municipalității în reabilitarea clădirii Gării și care a fost răspunsul CFR sau al Ministerului Transporturilor?

Și aceeași întrebare pentru amândoi:

Dacă mâine CFR ar propune Municipiului Brașov preluarea administrării clădirii Gării pentru modernizare, ați accepta? În ce condiții și ce ați face în primii doi ani?

Aici nu mai pot răspunde unul despre celălalt.

Trebuie să răspundă despre Gară.

Dincolo de știre

Poate că Gara Brașov nu este povestea unei singure administrații care a greșit.

Este mai incomod de atât.

Poate fi povestea unui proiect diluat între competențe, administrații și mandate, până când fiecare a ajuns să răspundă pentru câte o bucată și nimeni pentru întreg.

CFR poate spune: infrastructura feroviară este a noastră.

Primăria poate spune: clădirea nu este a noastră.

Ministerul poate spune: există proiecte și proceduri.

Toate afirmațiile pot fi adevărate.

Și totuși, după ani de proiecte, promisiuni și intervenții succesive, călătorul poate coborî din tren și pune cea mai simplă întrebare:

„Bine. Și Gara a cui este?”

În jurul ei, Brașovul a construit un terminal modern de transport public.

În infrastructura feroviară, CFR modernizează linii și peroane.

Există proiecte pentru parcare.

Au existat proiecte pentru pasaje.

Există discuția despre clădire.

Există spațiul urban din fața ei.

Ce nu vedem încă este proiectul unic care să le lege.

Poate că aceasta este adevărata miză.

Nu ca Primăria să ia locul CFR.

Nici CFR să facă urbanism în locul Primăriei.

Ci ca instituțiile să construiască aceeași poartă de intrare.

Pentru că există o diferență între proprietate și responsabilitate.

Actele de proprietate o văd.

Călătorul, nu.

El coboară din tren.

Și vede Brașovul.

Cristian Radu
Senior Editor | News Connect

Surse: Primăria Municipiului Brașov – hotărârile și documentațiile privind Terminalul Gara; CFR SA – documentele și rapoartele privind modernizarea infrastructurii feroviare; Radio România Brașov FM – situația Gării Brașov în 2026; Brașov Metropolitan – poziția administrației Coliban privind preluarea/implicarea municipalității; BizBrașov – proiectele și declarațiile privind Gara, parcarea și modernizarea zonei.

Foto: IA

UPDATE | Nu mai avem nevoie de încă o bucată. Avem nevoie de întreg

Aici este, de fapt, problema de fond. Terminalul nu are aproape nicio relație cu Gara, nici funcțional, nici arhitectural…

Putem construi separat un terminal bun, o parcare bună, peroane bune și chiar renova impecabil clădirea Gării. Dacă nu le legăm urbanistic, arhitectural și funcțional, vom avea cinci proiecte reușite și, posibil, o Gară nereușită.

Nu mai avem nevoie de încă o bucată. Avem nevoie de întreg.

Mâine vom parcurge zona pe jos. Fotografiile spun uneori mai mult decât proiectele