
Am ajuns și aici.
Intrăm în librărie, răsfoim, facem o poză pentru Facebook, inspirăm adânc mirosul de hârtie și plecăm convinși că am susținut cultura.
Așa că, într-o zi, librarul a pus anunțul în geam: „Putem veni, dar doar dacă vă vindeți voi cărțile. Pentru că nu are cine să le vândă.”
Pare o glumă. Din păcate, e una care doare.
Ne mirăm că lumea citește tot mai puțin, dar ne uităm la o carte ca la o cheltuială și la un telefon nou ca la o investiție.
Iar când ultima librărie va stinge lumina, probabil că vom posta nostalgici: „Ce vremuri frumoase erau…”… fără să ne întrebăm cine a ținut întrerupătorul în mână.
Cristian Radu
