PISA 2025: România pierde competențe, nu doar puncte. Elevii au fost evaluați, dar cine îi ascultă?

Cristian Radu | News Connect

Rezultatele PISA 2025 nu reprezintă doar o fotografie nefavorabilă a școlii. Ele descriu o problemă care va influența dezvoltarea economică și socială a României în următorii zece sau douăzeci de ani.

Numai 48% dintre elevii români de 15 ani ating nivelul minim de competență la matematică. Proporția este de 52% la lectură și de 54% la științe. La rezolvarea problemelor în mediul digital, doar aproximativ 43% ating pragul de bază.

Mai mult, 38,5% dintre elevii români se află sub nivelul minim simultan la lectură, matematică și științe. În 2022, proporția era de 33,2%, iar media actuală a statelor OCDE este de 19,7%.

Aceste procente nu înseamnă că elevii sunt lipsiți de inteligență sau de potențial. PISA arată, dimpotrivă, că 77% dintre tinerii români se declară curioși, peste media OCDE de 73%. Problema este că sistemul nu reușește să transforme suficient această curiozitate în competențe utile.

Cum va afecta această situație evoluția României?

Efectele nu se opresc la poarta școlii. Elevii evaluați în 2025 vor intra, în următorii ani, în universități, în învățământul profesional și pe piața muncii. Ei vor deveni angajați, antreprenori, părinți, contribuabili și alegători.

Atunci când o parte atât de mare a unei generații întâmpină dificultăți în înțelegerea unui text, utilizarea informațiilor numerice sau aplicarea cunoștințelor științifice, România va suporta costurile în mai multe domenii.

O economie cu productivitate redusă

Companiile vor găsi mai greu angajați capabili să învețe rapid, să interpreteze instrucțiuni, să lucreze cu date și să se adapteze tehnologiilor noi. O parte dintre firme vor fi obligate să suporte costuri suplimentare de pregătire, iar altele vor amâna investițiile sau vor căuta personal în alte țări.

România riscă astfel să rămână o economie bazată mai ales pe costul redus al muncii și pe activități cu valoare adăugată limitată. Trecerea către cercetare, automatizare, industrie avansată și servicii tehnologice devine mult mai dificilă atunci când competențele fundamentale lipsesc unei părți importante a populației active.

Investiții care nu își găsesc oamenii

Putem construi fabrici, laboratoare, parcuri industriale și infrastructură digitală. Dacă nu există suficienți oameni pregătiți să le folosească, investițiile nu își ating potențialul.

Educația devine astfel o componentă a competitivității naționale, la fel ca energia, infrastructura sau fiscalitatea. Investitorii nu analizează numai costurile și taxele, ci și disponibilitatea personalului calificat.

O societate mai vulnerabilă la manipulare

Competența de lectură nu înseamnă doar capacitatea de a citi cu voce tare. Înseamnă înțelegerea ideii principale, verificarea unei afirmații, compararea informațiilor și observarea contradicțiilor.

Atunci când aproape jumătate dintre adolescenți nu ating acest nivel, vulnerabilitatea la dezinformare, publicitate înșelătoare și manipulare politică devine o problemă publică. Este afectată nu numai economia, ci și calitatea democrației.

Sărăcia se poate transmite între generații

Decalajul dintre elevii din urban și cei din rural ajunge la 109 puncte la matematică, 98 la științe și 94 la lectură.

Aceasta înseamnă că locul în care se naște un copil continuă să-i influențeze puternic viitorul. Copiii din comunitățile vulnerabile au acces mai redus la profesori stabili, activități suplimentare, transport, biblioteci, tehnologie și sprijin familial.

În lipsa unei intervenții serioase, diferențele educaționale se vor transforma în diferențe de venit, sănătate și speranță de viață. Sărăcia nu va mai fi doar o situație economică, ci o moștenire transmisă dintr-o generație în alta.

Ce cred tinerii despre școala lor?

Aici, răspunsul trebuie formulat cu precizie: PISA i-a întrebat pe elevi despre experiența lor, dar nu le-a cerut să stabilească politica educațională a României.

Cei 7.725 de elevi români din 322 de școli au completat chestionare despre mediul familial, experiența școlară, relația cu tehnologia, atitudinea față de învățare și propriile preocupări.

Din răspunsurile lor aflăm că:

• 77% se consideră curioși, peste media OCDE de 73%;
• 73% sunt interesați să contribuie profesional la protejarea mediului, față de media OCDE de 62%;
• aproximativ patru din zece folosesc săptămânal instrumente de inteligență artificială pentru activități școlare;
• 33% folosesc inteligența artificială pentru documentarea inițială a unui subiect;
• 33% o folosesc pentru redactarea unor sarcini scrise;
• numai 9% declară că nu utilizează aproape niciodată asemenea instrumente pentru activitățile analizate.

Aceste răspunsuri arată o generație interesată de tehnologie și de problemele lumii contemporane. Tinerii nu par rupți de viitor. Școala pare însă insuficient pregătită să transforme interesul lor într-o învățare solidă.

În același timp, distragerea atenției prin dispozitive digitale în timpul orelor de științe este asociată în România cu o diferență de 18 puncte în rezultate, față de 11 puncte la nivelul OCDE. Tehnologia poate sprijini educația, dar poate și fragmenta atenția atunci când este introdusă fără reguli și fără pregătirea profesorilor.

I-a întrebat cineva ce ar schimba în școală?

Nu suficient și, mai ales, nu într-o formă publică din care să rezulte ce propuneri au fost acceptate.

PISA colectează opinii și informații despre experiența elevilor. Aceasta este o consultare statistică, nu o participare reală la elaborarea politicilor publice.

La evenimentul național din 8 septembrie au fost anunțați oficiali ai Ministerului Educației, cercetători, universitari și specialiști. În programul public nu apare o reprezentare distinctă și consistentă a elevilor. Până la momentul documentării, nu am identificat nici o consultare națională anunțată după publicarea rezultatelor și nici o reacție substanțială a structurilor reprezentative ale elevilor.

Ar trebui întrebați direct:

• de ce nu mai înțeleg suficient ceea ce citesc;
• cât de utile li se par lecțiile;
• cât timp petrec memorând și cât timp rezolvând probleme reale;
• unde caută explicații atunci când nu înțeleg;
• cât de des cer ajutor și îl primesc;
• cum le influențează rezultatele naveta, sărăcia sau situația familiei;
• ce profesori și metode îi ajută cu adevărat;
• de ce absentează sau abandonează școala;
• ce ar schimba dacă ar putea decide.

Fără aceste răspunsuri, există riscul ca adulții să explice din nou, între ei, ce este greșit cu educația copiilor.

Ministerul ar putea organiza o consultare națională a elevilor, cu chestionare anonime, întâlniri regionale și un raport public. Ar trebui apoi să arate ce propuneri au fost preluate și de ce au fost respinse celelalte.

Ce spun guvernanții?

Președintele Nicușor Dan a calificat rezultatele drept un „semnal de alarmă major” și a spus că șansa unui copil de a obține rezultate bune depinde într-o măsură inacceptabilă de familia și locul din care provine.

El a solicitat identificarea timpurie a elevilor aflați în risc, evaluări bazate pe date, reducerea abandonului școlar, consolidarea competențelor fundamentale și investiții bugetare mai mari și mai bine orientate. Președintele a legat explicit educația de competitivitate, cercetare, inovare și apărare. Reacția președintelui

Ministrul interimar al Educației, Mihai Dimian, a afirmat că sunt „foarte multe de făcut” și că sistemul trebuie să-i ajute pe elevi să înțeleagă ceea ce citesc și să aplice ceea ce învață, pentru a fi pregătiți pentru profesiile viitorului. Declarațiile ministrului interimar

Ministerul Educației a enumerat mai multe priorități:

• identificarea timpurie a problemelor de alfabetizare;
• evaluări standardizate la nivel național;
• monitorizarea participării și progresului elevilor;
• sprijin multianual pentru școlile dezavantajate;
• formarea profesorilor centrată pe activitatea de la clasă;
• reducerea decalajelor dintre urban și rural;
• alfabetizarea în domeniul inteligenței artificiale;
• limitarea folosirii necurriculare a dispozitivelor;
• evaluarea impactului reformelor.

Direcțiile sunt relevante. Ele nu reprezintă însă, în forma publicată la 8 septembrie, un plan operațional complet.

Acțiuni sau povești?

În acest moment avem date, declarații și o listă de priorități. Nu avem încă un program adoptat special ca răspuns la PISA 2025, însoțit de termene, bugete, responsabili și obiective anuale.

Aceasta este diferența dintre intenție și acțiune.

O măsură reală trebuie să răspundă la câteva întrebări simple:

• Cine o aplică?
• În câte școli?
• Pentru câți elevi?
• Cu ce bani?
• De la ce dată?
• Ce rezultat trebuie obținut?
• Cine verifică rezultatul?
• Ce se întâmplă dacă obiectivul nu este atins?

Ministerul vorbește despre identificarea timpurie a elevilor cu dificultăți. Dar nu precizează încă numărul evaluatorilor, calendarul testărilor și serviciile oferite copilului identificat.

Se vorbește despre formarea profesorilor. Nu este prezentat însă un indicator care să arate dacă formarea schimbă efectiv predarea la clasă și rezultatele elevilor.

Se invocă reducerea decalajului urban–rural. Nu avem încă o listă publică a școlilor prioritare, finanțarea multianuală acordată fiecăreia și țintele asumate.

Se vorbește despre utilizarea inteligenței artificiale. Nu există încă, în răspunsul la PISA, un program național clar care să-i învețe pe elevi cum să verifice informațiile, să citeze sursele și să folosească tehnologia fără a renunța la gândirea proprie.

PNRR a finanțat laboratoare, mobilier și echipamente digitale. Aceste investiții pot ajuta, dar nu reprezintă singure răspunsul la problema competențelor. Un laptop livrat într-o școală nu garantează o lecție mai bună, iar o tablă inteligentă nu înlocuiește un profesor bine pregătit.

Ce ar însemna un răspuns real

Guvernul ar trebui să prezinte un plan național pentru competențele fundamentale, valabil cel puțin până la următoarea evaluare PISA.

Acesta ar trebui să includă:

1. evaluări anuale la lectură, matematică și științe, folosite pentru sprijin, nu pentru clasificarea publică a copiilor;
2. programe gratuite de recuperare pentru elevii rămași în urmă;
3. finanțare suplimentară și stabilă pentru școlile din comunitățile vulnerabile;
4. profesori de sprijin, consilieri și mediatori școlari acolo unde problemele sunt mai grave;
5. formare practică pentru profesori, urmată de evaluarea schimbărilor produse la clasă;
6. transport, masă și acces digital pentru copiii care lipsesc din cauza sărăciei;
7. consultarea anuală a elevilor și publicarea răspunsului Ministerului;
8. ținte măsurabile pentru 2027, 2028 și 2029;
9. un raport public anual privind banii cheltuiți și rezultatele obținute.

Dincolo de rezultate

PISA nu stabilește valoarea unui copil și nu măsoară toate formele de inteligență, creativitate sau talent. Rezultatele nu trebuie folosite pentru culpabilizarea elevilor și nici pentru condamnarea colectivă a profesorilor.

Ele măsoară însă capacitatea sistemului de a transforma timpul petrecut în școală în competențe folositoare în viața reală.

Rezultatele pot încetini dezvoltarea României, pot limita competitivitatea economiei și pot adânci inegalitățile sociale.

Elevii și-au exprimat unele opinii prin chestionarele PISA, dar nu au fost implicați vizibil și suficient în construirea răspunsului public.

Guvernanții au recunoscut gravitatea situației și au enumerat direcții corecte. Nu au prezentat încă un plan complet, cu bani, termene, responsabili și rezultate verificabile.

Deocamdată, avem mai multe intenții decât acțiuni.

Iar adevăratul test nu va fi următoarea conferință despre educație. Va fi ceea ce se schimbă, începând de mâine, într-o clasă obișnuită dintr-un sat sau dintr-un cartier în care copiii pornesc deja cu un dezavantaj.

Surse: Ministerul Educației și Cercetării — rezultatele și prioritățile declarate, OCDE — programul PISA, Digi24 — rezultatele detaliate pentru România, Euronews România — utilizarea inteligenței artificiale de către elevi

Foto: IA