Seceta intră în facturi. BNR ridică prognoza de inflație la 6,1%

Banca Națională a României a revizuit în creștere prognoza de inflație pentru sfârșitul anului, de la 5,5% la 6,1%. În spatele noilor calcule nu se află doar evoluția consumului sau politica fiscală, ci și o problemă care pornește din natură și ajunge direct în economie: canicula, seceta și presiunea exercitată asupra producției de energie electrică.

Guvernatorul Mugur Isărescu a indicat explicit efectele temperaturilor ridicate și ale lipsei precipitațiilor. Mesajul BNR este important: ceea ce se întâmplă acum în agricultură, pe Dunăre și în sistemul energetic nu va rămâne izolat în rapoartele tehnice ale autorităților. Costurile vor circula prin economie și se vor regăsi în producție, transport, servicii și, în cele din urmă, în prețurile plătite de populație.

6,1% nu este inflația de astăzi

Rata anuală a inflației a fost de 8,16% în luna iulie. Prognoza de 6,1% anunțată de BNR se referă la nivelul estimat pentru decembrie 2026.

Diferența este importantă. BNR anticipează o încetinire a ritmului de creștere a prețurilor până la sfârșitul anului, dar această încetinire va fi mai modestă decât estima anterior.

O inflație de 6,1% nu înseamnă că prețurile vor scădea. Înseamnă că ele vor continua să crească, dar într-un ritm mai lent decât în prezent. Nivelul general al prețurilor rămâne ridicat, iar puterea de cumpărare continuă să fie afectată.

Revizuirea cu 0,6 puncte procentuale arată că presiunile inflaționiste s-au dovedit mai persistente. Pentru sfârșitul anului 2027, BNR a ridicat prognoza de la 2,9% la 3,4%. Revenirea inflației în intervalul țintei este anticipată abia în trimestrul al patrulea din 2027.

De la Dunăre la prețul de raft

Legătura dintre secetă și inflație este mai directă decât pare.

Debitele reduse ale râurilor afectează producția hidroenergetică și pot limita funcționarea instalațiilor care depind de apă pentru răcire. O parte din energia care nu mai poate fi produsă în aceste condiții trebuie înlocuită din alte surse sau prin importuri.

În perioadele de consum ridicat, energia de înlocuire poate fi mai scumpă și mai expusă fluctuațiilor pieței regionale. Costul suplimentar nu este suportat doar de furnizorii de electricitate.

Electricitatea este inclusă în aproape orice activitate economică: funcționarea fabricilor, refrigerarea alimentelor, depozitarea, pomparea apei, iluminatul magazinelor, serviciile și infrastructura de transport. Atunci când energia devine mai scumpă, companiile încearcă să transfere cel puțin o parte din cost către clienți.

Efectul nu apare simultan și nici în aceeași proporție în toate sectoarele. Dar direcția presiunii este clară: de la producătorul de energie către industrie, apoi către transport, comerț și consumator.

Agricultura este lovită din două direcții

Seceta nu afectează doar sistemul energetic. Ea reduce producția agricolă și crește necesarul de irigații exact într-un moment în care energia folosită pentru pomparea și distribuirea apei poate deveni mai costisitoare.

O recoltă mai slabă înseamnă o ofertă mai mică de cereale, legume, fructe și furaje. Scumpirea furajelor poate ajunge ulterior în prețurile cărnii, laptelui și ouălor.

Procesatorii suportă, la rândul lor, costuri mai mari cu energia, refrigerarea și transportul. Astfel, aceeași secetă poate lovi succesiv materia primă, procesarea și distribuția.

Factura completă nu apare imediat. Unele companii au contracte de energie încheiate anterior, altele dispun de stocuri sau acceptă temporar marje de profit mai mici. În timp însă, șocul se transmite către prețul final.

Criza nu se oprește în dispecerat

Un sistem energetic poate rămâne stabil tehnic și, în același timp, să devină mai scump economic.

Dacă producția internă ieftină este redusă, echilibrarea sistemului se face prin surse disponibile la momentul respectiv. Acestea pot fi centrale pe gaze sau cărbune, producție regenerabilă variabilă și importuri. Menținerea alimentării cu electricitate nu înseamnă automat menținerea aceluiași cost.

Acesta este riscul pe care revizuirea BNR îl aduce în prim-plan. Criza energetică nu se încheie atunci când dispecerul reușește să mențină frecvența rețelei și să evite întreruperile. Ea continuă în facturile companiilor, în costurile de producție și în prețurile de la raft.

Transportatorii plătesc pentru carburanți, energie și mentenanță. Comercianții plătesc pentru depozite și spații frigorifice. Producătorii plătesc pentru utilaje, materii prime și logistică. Fiecare verigă poate adăuga o parte din cost în prețul produsului următor.

Dobânda nu poate aduce ploaia

BNR poate încerca să limiteze propagarea inflației prin politica monetară. Dobânzile ridicate temperează cererea, creditarea și riscul ca scumpirile să declanșeze noi valuri de creșteri salariale și prețuri.

Dar banca centrală nu poate crește debitul Dunării, nu poate reface culturile distruse de secetă și nu poate construi capacități energetice. Instrumentele monetare pot limita efectele secundare ale crizei, nu pot elimina cauza ei.

Răspunsul ține și de investițiile în rețele, capacități de stocare, sisteme de irigații, surse de producție diversificate și infrastructură energetică adaptată fenomenelor meteorologice extreme.

Dincolo de știre

Revizuirea prognozei BNR arată că securitatea energetică și stabilitatea prețurilor nu mai pot fi tratate separat.

Fiecare megawatt indisponibil într-o perioadă de consum ridicat trebuie înlocuit. Fiecare cultură compromisă reduce oferta de alimente. Fiecare cost suplimentar cu energia, apa sau transportul poate fi împins mai departe pe lanțul economic.

Inflația de 6,1% prognozată pentru decembrie nu reprezintă doar un număr modificat într-un raport. Este avertismentul că seceta a ieșit deja de pe câmp și din albiile râurilor. Următorul loc în care poate fi observată este factura.

Cristian Radu | News Connect

Surse: Raportul BNR asupra inflației – august 2026, BNR – prezentarea raportului, AGERPRES – revizuirea prognozei la 6,1%, AGERPRES – inflația din iulie

Foto: IA