
Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă este oprită controlat și deconectată de la Sistemul Energetic Național marți, 28 iulie, din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării. Decizia elimină temporar din sistem aproximativ 700 MW de producție constantă, într-o perioadă în care seceta afectează deja hidrocentralele, iar România recurge la importuri pentru acoperirea consumului în anumite intervale.
Nuclearelectrica a precizat că oprirea se face în baza procedurilor aplicabile în situații de secetă severă și a celor mai recente prognoze emise de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
Compania nu a anunțat un termen pentru repornirea reactorului. Revenirea Unității 1 va depinde de evoluția debitului Dunării și de îndeplinirea condițiilor tehnice necesare funcționării în siguranță.
Comandamentul Energetic a fost convocat după anunțarea opririi. Miza nu este însă numai înlocuirea producției unui reactor. România se confruntă cu efectele aceleiași secete asupra mai multor surse de energie în același timp.
Cele două reactoare de la Cernavodă au fiecare o putere instalată de aproximativ 700 MW și asigură, împreună, în jur de o cincime din producția națională de electricitate.
Energia nucleară are un rol important în echilibrarea Sistemului Energetic Național deoarece este livrată constant, indiferent de oră, intensitatea vântului sau radiația solară.
Oprirea Unității 1 nu înseamnă automat că România nu-și mai poate acoperi consumul. Sistemul dispune de alte capacități de producție, de posibilitatea activării unor rezerve și de interconexiuni prin care poate importa energie.
Înseamnă însă că o cantitate importantă de producție stabilă trebuie înlocuită zilnic din alte surse, atât timp cât reactorul rămâne deconectat.
Situația este cu atât mai sensibilă cu cât Unitatea 1 fusese reconectată la Sistemul Energetic Național pe 5 iulie, după finalizarea opririi planificate pentru mentenanță.
Centrala de la Cernavodă utilizează apa Dunării în sistemele sale tehnologice de răcire. Atunci când nivelul fluviului coboară sub limitele prevăzute de procedurile de exploatare, unitatea trebuie oprită controlat.
Decizia este una de siguranță și nu indică producerea unui incident nuclear. Reactorul este retras din exploatare tocmai pentru ca parametrii tehnici de funcționare să nu fie depășiți.
Problema energetică apare din suprapunerea efectelor secetei.
Debitele scăzute reduc resursa disponibilă pentru hidrocentrale. În același timp, nivelul Dunării limitează funcționarea unei capacități nucleare. România pierde astfel producție cu costuri operaționale relativ scăzute din două surse importante exact în aceeași perioadă.
Energia eoliană și cea fotovoltaică pot acoperi o parte din deficit atunci când condițiile meteorologice sunt favorabile. Ele nu pot garanta însă, singure, înlocuirea continuă a celor aproximativ 700 MW retrași de la Cernavodă.
Presiunea se mută spre centralele pe gaze naturale și cărbune, spre rezervele disponibile și spre importuri.
Datele Transelectrica indicau marți dimineață intervale în care România importa peste 1.000 MW. Valorile se modifică permanent, în funcție de consum și de producția internă, dar arată că schimburile transfrontaliere au devenit deja o componentă importantă a echilibrării sistemului.
Riscul cel mai mare apare în orele de seară.
În timpul zilei, producția fotovoltaică poate compensa o parte a deficitului. După apus, această sursă dispare rapid, în timp ce consumul rămâne ridicat. Fără producția constantă a Unității 1 și cu o contribuție hidro limitată de secetă, sistemul trebuie să apeleze la surse mai scumpe sau la cantități mai mari de energie din import.
Importul nu reprezintă, în sine, o situație anormală. România exportă și importă electricitate în cadrul pieței europene interconectate. Vulnerabilitatea apare atunci când importul nu mai este o oportunitate comercială, ci devine necesar pentru acoperirea deficitului intern în orele cu prețuri ridicate.
Oprirea reactorului nu se transferă automat și imediat în facturile tuturor consumatorilor. Efectul depinde de durata opririi, de contractele furnizorilor, de producția celorlalte centrale și de mecanismele aplicabile pieței cu amănuntul.
Presiunea se vede mai întâi pe piața angro.
Pentru energia livrată la 28 iulie, piața pentru ziua următoare a înregistrat un preț mediu de aproximativ 580 de lei/MWh. Acest preț a fost stabilit înainte ca efectele complete ale opririi să poată fi evaluate și nu poate fi prezentat drept consecință directă a deconectării reactorului.
Indicatorul relevant va fi evoluția prețurilor în zilele următoare, în special în intervalele de seară. Dacă oprirea se prelungește, debitele rămân scăzute, iar producția eoliană este redusă, energia oferită de centralele mai scumpe și importurile poate determina creșterea prețului marginal.
Un precedent recent arată dimensiunea riscului. În luna mai, când ambele unități de la Cernavodă au fost indisponibile, România a recurs la importuri masive, iar piața spot a ajuns la unele dintre cele mai ridicate prețuri din Europa. Situația actuală nu este identică — Unitatea 2 continuă să funcționeze — dar mecanismul de presiune asupra pieței este același.
Nuclearelectrica a anunțat oprirea Unității 1. Compania nu a comunicat că Unitatea 2 ar urma să fie oprită.
Evoluția debitului Dunării rămâne însă esențială pentru funcționarea întregii centrale. Din acest motiv, autoritățile trebuie să precizeze public:
Oprirea controlată a reactorului protejează siguranța instalației. Comunicarea privind durata probabilă și scenariile pentru Sistemul Energetic Național trebuie să protejeze însă și încrederea publicului.
Evenimentul de la Cernavodă arată că seceta nu mai este numai o problemă agricolă sau de alimentare cu apă.
Ea afectează simultan hidroenergia, producția nucleară, navigația, transporturile și activitatea economică. În energie, efectele se propagă rapid: mai puțină producție internă înseamnă activarea unor centrale mai scumpe, importuri mai mari și presiune asupra prețurilor.
România nu se află în fața unei simple opriri tehnice. Se află în fața unui test de reziliență a Sistemului Energetic Național.
Răspunsul imediat ține de dispecerizare, rezerve și importuri. Răspunsul pe termen lung ține de stocare, diversificarea producției, capacități flexibile și adaptarea infrastructurii energetice la fenomene climatice care nu mai pot fi tratate drept excepții.
Dunărea nu a oprit doar un reactor. A arătat cât de repede aceeași criză climatică poate reduce, din mai multe direcții, producția de energie a României.
Cristian Radu | News Connect
Articol realizat pe baza raportului curent publicat de Nuclearelectrica a datelor operative Transelectrica și a informațiilor OPCOM disponibile la 28 iulie 2026.
Foto: IA