
Europa se joacă cu focul când vorbește de aderarea Ucrainei la Uniunea Europenă. Nu e vorba de respingerea unui popor, ci de aritmetica rece a supraviețuirii unui proiect politic deja șubred. În ultimul deceniu, în special, Europa și-a creat un modus vivendi din pericolul pe care îl reprezintă Rusia pentru statele europene și în loc să facă scut la granițe pentru apărare, se aruncă cu capul în laț cu aderarea Ucrainei.
Dacă nu este un proiect sinucigaș pentru Europa, atunci este unul greu de înțeles. În primul rând contează faptul că Ucraina, așa cum a fost ea cosmetizată în perioada sovietică, are un teritoriu imposibil de digerat. Ucraina are 603.550 km². Cât Germania și Franța la un loc. Deci, aduci în Uniunea Europeană un stat cât jumătate din nucleul fondator, dar cu infrastructură bombardată, granițe disputate și administrație în război. Nu integrezi un stat democrat, integrezi un front de lupte permanente. Uniunea Europeană ar prelua astfel, responsabilitatea unui teritoriu pe care nici Kievul nu-l controlează complet astăzi. Asta nu e extindere, e anexiune inversă: „UE în Ucraina”, nu „Ucraina în UE”.
Pe de altă parte, în timp ce Europa este considerată, pe drept cuvânt, leagănul democrației, este greu de înțeles intenția ei de a include în uniune o Ucraină cu o democrație de fațadă, greu de reparat. Ucraina nu are tradiție democratică consolidată. Stat de urgență, presă controlată, oligarhi, corupție endemică. Bruxelles nu va putea corecta nici în 10-15 ani ce nu s-a construit sau chiar s-a distrus în ultimii 30 de ani. Va fi o democrație dictată de la un centru de comandă, nu votată de jos. Este greu de înțeles că se pot organiza alegeri corecte când armata și administrația sunt în stare de război și cu Rusia la granițe.
Bineînțeles că se va clama faptul că Ucraina va fi acceptată în Uniunea Europeană dar numai după încetarea conflictului cu Rusia și încheierea unei păci drepte și durabile. Dar, problema arsenalului după pace rămâne totuși o temă greu de soluționat. După război, Ucraina va avea cea mai mare armată din Europa după Rusia. Milioane de oameni cu experiență de luptă, plus populația înarmată masiv. Uniunea Europeană nu are mecanisme să dezarmeze sau să controleze 40 de milioane de oameni cu pușca în cui. Importăm securitate sau exportăm instabilitate? Când armele intră în politică, democrația iese pe ușă!
Pentru aderarea la Uniunea Europeană, Ucraina va trebui să-și clarifice toate revendicările teritoriale clamate sau ținute în sertare. Să nu uităm că, pentru a primi acordul de bună vecinătate cu Ucraina pentru intrarea României în Uniunea Europeană, am cedat dreptul nostru, ca stat, asupra Basarabiei, Bucovina de Nord și Ținutul Herța preluate în mod abuziv prin Pactul Ribentrop – Molotov. Acum problema va fi cea a teritoriilor înghețate, Transnistria, Transcarpatia, Galicia, Rutenia, etc. Sunt nume care aprind hărți, nu doar granițe. Azi sunt „uitate”, mâine devin dosare la Curtea Europeană. Uniunea Europeană va moșteni conflicte înghețate pe care nu le-a creat și nu le poate rezolva. Integrezi Ucraina, integrezi și toate pretențiile ei istorice. Bruxelles va deveni arbitru în dispute seculare.
Concluzia finală ar fi că Ucraina, integrată în Uniunea Europeană, se va dilua ca stat până la dispariție. Extinderea Uniunii Europene nu întărește Ucraina, ci o dizolvă. Fondurile europene vor curge spre est, votul se va muta la Kiev, oligarhii ucrainieni vor cumpăra marile companii din vest, iar regulile se vor scrie pentru excepții, nu pentru principii. Când aduci în casă un gigant rănit, revoltat și revarșard, casa se va rearanja după patul bolnavului, nu după confortul proprietarului!
O integrarea reală presupune ca Ucraina să devină europeană după standardele Uniunii Europene dar, ceea ce se propune azi e ca Uniunea Europeană să devină ucraineană după necesitățile războiului. Un proiect politic nu se salvează importând crize, ci se salvează apărând principiile, coerența și democrația. Dar probabil că „zarurile au fost aruncate”. Rubiconul se mută în Dombas!
Noni Paraschiv I Senior editor