759 de milioane de lei pentru industria prelucrătoare. România trebuie să finanțeze producția, nu doar proiectele bine scrise

Cristian Radu | News Connect

Ministerul Finanțelor deschide, la 15 octombrie 2026, prima sesiune de finanțare dedicată investițiilor care ar trebui să dezvolte în România producția unor bunuri importate în cantități ridicate.

Bugetul sesiunii este de 759 de milioane de lei. Cererile pot fi depuse exclusiv online până la 25 noiembrie 2026, ora 17:00, prin aplicația „Big Project 486”.

Banii nu au fost încă atribuiți, iar anunțarea bugetului nu reprezintă investiții realizate. Companiile trebuie să propună proiecte inițiale de cel puțin 10 milioane de euro, echivalentul a aproximativ 50 de milioane de lei.

Un program de peste un miliard de euro

Sesiunea face parte dintr-un mecanism multianual instituit prin HG nr. 486/2026 și inclus în programul de relansare economică aprobat prin OUG nr. 8/2026.

Bugetul total anunțat este de 5,313 miliarde de lei, aproximativ 1,05 miliarde de euro. Acordurile de finanțare pot fi emise în perioada 2026–2032, iar plata ajutoarelor de stat se poate întinde până în 2036.

Companiile pot opta, în condițiile schemei, între două forme de sprijin:

• grant direct;
• credit fiscal.

Grantul presupune acordarea unui sprijin financiar, în limitele și condițiile aprobate. Creditul fiscal reduce anumite obligații fiscale eligibile, fără ca statul să transfere în același mod banii către companie.

Alegerea instrumentului trebuie raportată la structura investiției și la capacitatea societății de a o finanța și finaliza.

Cine poate solicita finanțarea

Schema este deschisă întreprinderilor deja active și societăților nou-înființate. Pot aplica atât IMM-uri, cât și companii mari, dacă îndeplinesc cerințele financiare și operaționale.

Pragul minim de aproximativ 50 de milioane de lei arată însă că programul este construit pentru investiții industriale importante. O mare parte dintre întreprinderile mici nu vor putea participa singure, chiar dacă activează în industria prelucrătoare.

Pot fi susținute construcții noi, echipamente tehnologice și active necorporale noi. Investiția trebuie realizată în România și orientată către sectoare în care importurile produc un deficit comercial important.

Ministerul trebuie să arate transparent ce produse și domenii sunt prioritare. Formula generală „reducerea deficitului comercial” nu este suficientă dacă solicitantul nu poate înțelege ce capacități urmărește statul să dezvolte.

Capitalul autohton nu este un criteriu anunțat separat

Schema este deschisă companiilor care investesc în România, indiferent de originea capitalului, dacă îndeplinesc criteriile programului. Din comunicarea publică nu rezultă existența unei cote rezervate firmelor cu capital autohton.

Această neutralitate poate fi justificată prin regulile europene privind ajutorul de stat și prin obiectivul atragerii investițiilor. Dar rezultatul programului trebuie analizat și din perspectiva structurii beneficiarilor.

Ministerul Finanțelor ar trebui să publice, după evaluare:

• numărul companiilor cu capital românesc finanțate;
• numărul beneficiarilor cu capital străin;
• valoarea sprijinului primit de fiecare categorie;
• contribuția proprie a companiilor;
• județele în care sunt realizate investițiile;
• furnizorii locali atrași în proiect;
• locurile de muncă nou-create și cele păstrate.

Originea capitalului nu trebuie transformată într-un criteriu unic de valoare. Dar nici nu poate fi ignorată dacă obiectivul este consolidarea unei baze industriale capabile să rămână și să se dezvolte în România.

Investiția minimă nu este valoarea grantului

Pragul de 10 milioane de euro se referă la dimensiunea investiției inițiale, nu la suma primită automat de la stat.

Ajutorul efectiv depinde de cheltuielile eligibile, intensitatea maximă permisă, localizarea proiectului și celelalte reguli ale schemei. Compania trebuie să asigure partea de finanțare care nu este acoperită de ajutor.

Prin urmare, cei 759 de milioane de lei pot susține mai multe investiții cu o valoare totală considerabil mai mare. Numărul beneficiarilor nu poate fi calculat prin împărțirea bugetului la pragul minim al proiectului.

Acesta va depinde de valoarea ajutorului solicitat și aprobat pentru fiecare investiție.

De la înlocuirea importurilor la furnizorii români

Obiectivul programului este producerea în țară a unor bunuri cumpărate acum din import. Pentru ca rezultatul să fie real, finanțarea trebuie să creeze capacități competitive, nu fabrici care supraviețuiesc numai cât timp primesc sprijin public.

Evaluarea ar trebui să urmărească:

• valoarea producției realizate după finalizarea investiției;
• reducerea importurilor pentru produsele vizate;
• creșterea exporturilor;
• valoarea adăugată păstrată în România;
• integrarea furnizorilor locali;
• consumul de energie și eficiența tehnologică;
• numărul și calificarea locurilor de muncă;
• continuitatea activității după expirarea obligațiilor asumate.

O companie poate construi o fabrică în România, dar poate importa aproape toate componentele și poate păstra în țară numai operațiunile cu valoare adăugată redusă. Într-o asemenea situație, efectul asupra deficitului comercial poate fi mai mic decât sugerează valoarea investiției.

Riscul concentrării banilor

Pragul ridicat favorizează proiectele industriale mari, ceea ce corespunde scopului declarat al schemei. Creează însă și riscul concentrării bugetului într-un număr redus de companii.

De aceea, lista beneficiarilor, punctajele, valoarea investițiilor și ajutorul aprobat trebuie publicate într-un format ușor de analizat. Trebuie cunoscuți și beneficiarii reali ai companiilor, pentru a putea fi identificate eventualele legături și conflicte de interese.

Transparența nu afectează concurența. Protejează programul de suspiciunea că finanțările publice sunt distribuite prin criterii adaptate unor solicitanți deja cunoscuți.

Dincolo de știre

România a finanțat în ultimele decenii numeroase investiții, dar a rămas dependentă de importuri pentru produse pe care le-ar putea fabrica în țară.

Noua schemă pornește de la o întrebare corectă: ce trebuie să producem aici pentru a reduce deficitul comercial și vulnerabilitatea economică?

Răspunsul nu poate fi însă dat numai de companiile care depun cele mai bine pregătite dosare. Statul trebuie să aibă o hartă industrială: ce importăm, unde există competențe, ce capacități au dispărut, ce lanțuri de furnizori pot fi reconstruite și ce piețe pot susține producția după finalizarea ajutorului.

După încheierea sesiunii, Ministerul Finanțelor ar trebui să publice numărul cererilor, originea capitalului solicitanților, sectoarele propuse, punctajele și motivele respingerilor. Ulterior, fiecare proiect trebuie urmărit până la producția efectivă.

Cei 759 de milioane de lei reprezintă o oportunitate. Dar succesul nu se va măsura la 25 noiembrie, când se închide platforma, și nici la semnarea acordurilor.

Se va măsura atunci când fabricile vor produce, importurile vor scădea, furnizorii locali vor primi comenzi, iar locurile de muncă vor exista și după încheierea finanțării.

Surse:

• Ministerul Finanțelor – anunțul privind sesiunea de 759 de milioane de lei
• Comunicatul Ministerului Finanțelor din 3 septembrie 2026, publicat de AGERPRES
• AGERPRES – prezentarea deschiderii programului
• Ministerul Finanțelor – mecanismul multianual de 5,313 miliarde de lei

Precizare editorială: bugetul de 759 de milioane de lei reprezintă plafonul primei sesiuni, nu bani deja acordați. Numărul beneficiarilor, valoarea sprijinului pentru fiecare proiect și ponderea companiilor cu capital autohton vor putea fi stabilite numai după evaluarea și publicarea rezultatelor.

Foto: IA