ANATOMIA UNUI PROFESIONIST INCOMOD (3)

EPISODUL 3 — Bisturiul pe masa de radiologie

În Episodul 1, am vorbit despre povara cunoașterii. În Episodul 2, am forțat sistemul să se privească în oglindă. Acum, e momentul să punem bisturiul pe realitatea procedurilor și pe Guvernanța corporativă transformată în creuzetul incompetenței.

Nu este suficient să spunem că nu seamănă copia cu originalul.

Trebuie să arătăm cum este distrus originalul, pas cu pas, în numele copiei.

I. Declarația de Intenție: Harta fricii

Sistemul pretinde că funcționează pe baza unor planuri și strategii clare: Declarațiile de Intenție.

Ele vorbesc despre performanță, despre eficiență, despre piață. Dar radiografia arată o omisiune uriașă și intenționată:

Declarațiile sunt perfect mute în privința rețelelor informale, a structurilor de putere deja organizate înainte de schimbările de management și a riscului real de derapaj etic.

Am înțeles, ca toți ceilalți, să nu includ la primele proceduri riscuri de corupție sau de influență. Dar după un ciclu de mandat, după ce am văzut cum se mișcă jocurile, am simțit nevoia să scriu adevărul.

Dacă scrii aceste riscuri, deranjezi.

Iar dacă deranjezi, devii, automat, țintă.

Este o capcană genială: ești eliminat nu pentru incompetență, ci pentru că ai scris adevărul incomod care le-ar fi arătat slăbiciunile.

 II. Procedura: Ambiguitatea ca strategie

Aici se manifestă Guvernanța cea mai perfidă.

Regulile sunt folosite nu pentru a asigura corectitudinea, ci pentru a crea ambiguitate voită – terenul fertil al eliminării selective:

1. Comunicarea otravită: Candidații primesc comunicări neclare, voit ambigue sau întârziate. Hotărârile AGA sunt redactate într-un limbaj care permite interpretări. Răspunsurile la cererile de clarificare sunt selective, evazive.
2. Greșeala tolerată, apoi armă: Documente livrate greșit de candidați sunt trecute cu vederea la cererile de clarificare, deși timpul pentru remediere ar exista. De ce? Pentru că sunt păstrate ca muniție de eliminare pentru etapa finală.
3. Jocul timpului: Se comunică rezultatele etapei administrative după termenul asumat prin procedură, dar cu o dată antică, corectă, pe document. Procedura este violată, dar hârtia rămâne “curată”.

Asta este manifestarea incompetenței împachetată în hârtie de aniversare: se creează un cadru formal șubred pentru a se putea interveni oricând cu o eliminare bazată pe o mică eroare de formular, pe o virgulă lipsă, pe orice, odată ce s-a stabilit că ești incomod.

III. Mecanismul de supraveghere: Sigiliul post-mortem

Și unde este salvarea?

Unde este corecția?

Aici intervine mecanismul de supraveghere, fie că-i spunem A.M.E.P.I.P, fie că e doar o autoritate de validare.

Această Agenție doar citește.

Ea intervine și validează procedura la sfârșit, când nu se mai poate corecta absolut nimic.

Este o validare post-mortem. Un sigiliu pus pe un rezultat obținut deja prin vicii de procedură.

De ce se întâmplă asta? Este o combinație toxică de: legislație strâmbă, rea voință, incompetență, frică de acțiune sau toate la un loc.

În loc să fie un filtru de integritate, devine un avalizor al rezultatului dorit.

Acesta este diagnosticul radiografiei. Acesta este terenul de joc pe care ne mutăm.

În episodul următor, vom explora pas cu pas cum sunt activate mecanismele de control împotriva profesionistului incomod: neutralizarea, izolarea și stigmatizarea.

Pentru că uneori, simpla prezență a unui om competent ajunge să spargă oglinda.

Cristian Radu

Redactor șef

Expert in Guvernanță Corporativă