STB și coborârea cu o treaptă. Când insolvența devine politică publică

Cu câteva zile în urmă, Bucureștiul a făcut un pas care ar fi trebuit să provoace o dezbatere națională. Nu a provocat-o.

Consiliul General a aprobat, la 21 iulie, inițierea demersurilor pentru insolvența Societății de Transport București — fosta RATB. Până la 30 iulie, instanța nu anunțase public deschiderea procedurii. STB nu este încă, juridic, în insolvență. Dar se îndreaptă spre ea.

Mai mult, procedura nu mai depinde doar de voința acționarului public. Trei companii au cerut deja Tribunalului București deschiderea insolvenței.

Cine cere insolvența STB

Primul creditor solicitant este RAMCO SRL, companie care a furnizat STB pompe, compresoare și alte echipamente. Creanța invocată ar fi de aproximativ 1,5 milioane de lei.

Ulterior au fost înregistrate cererile Romanian Security Systems SRL, companie specializată în servicii de pază și securitate, și Terra Palfinger SRL, distribuitor de echipamente și dispozitive de ridicare.

Aceste trei firme sunt creditorii care au cerut deschiderea procedurii, nu cei mai mari creditori ai societății.

Principalul creditor al STB este ANAF. Documentele prezentate Consiliului General indică obligații fiscale restante de aproximativ 1,34 miliarde de lei, dintre care peste 981 de milioane reprezintă principalul și aproape 360 de milioane accesorii. Municipalitatea a prezentat ulterior o expunere fiscală mai mare, de aproximativ 1,49 miliarde de lei, pe fondul acumulării unor noi obligații și penalități.

STB mai înregistra datorii de aproape 139 de milioane de lei către furnizorii de exploatare și penalități de aproximativ 6,9 milioane de lei.

Lista completă și valoarea certă a creanțelor vor putea fi stabilite numai dacă instanța deschide procedura, iar administratorul judiciar întocmește tabelul preliminar al creditorilor.

Primăria este și ea datoare STB

Există însă un detaliu care schimbă perspectiva asupra întregii crize: Primăria Capitalei nu este creditor al STB, ci debitor.

Conform raportului prezentat CGMB, municipalitatea mai avea de achitat societății aproximativ 541 de milioane de lei dintr-un acord de eșalonare și alte 30,6 milioane de lei reprezentând facturi curente. În total, aproape 572 de milioane de lei.

Avem, așadar, un circuit financiar aproape absurd: STB datorează bani statului și furnizorilor, în timp ce propriul acționar public îi datorează peste jumătate de miliard de lei.

Nu discutăm numai despre un operator prost administrat. Discutăm despre un sistem în care autoritatea comandă serviciul public, nu îl plătește integral și la timp, compania nu își mai achită obligațiile, iar penalitățile cresc până când insolvența este prezentată drept singura soluție.

Este aceasta „coborârea cu o treaptă”?

Probabil că da. Nu ca parte demonstrată a unui plan unic de privatizare, ci ca schimbare de paradigmă.

În paralel, Guvernul analizează vânzarea unor pachete minoritare la Hidroelectrica și Romgaz, listarea CEC Bank și valorificarea altor participații. Oficial, statul ar urma să păstreze controlul, iar procentele discutate sunt de 5–10%.

Nu există dovada că insolvența STB și vânzarea participațiilor din energie sau sectorul bancar fac parte din aceeași operațiune. Există însă un numitor comun: statul și administrațiile locale nu mai pot finanța toate structurile publice în forma în care au funcționat până acum.

Companiile profitabile sunt chemate să aducă bani prin vânzarea unor pachete de acțiuni. Cele cu pierderi sunt împinse către restructurare, insolvență, reducerea cheltuielilor sau valorificarea activelor.

Controlul public poate rămâne formal. Capacitatea reală de decizie se restrânge însă treptat, sub presiunea creditorilor, a administratorilor judiciari și a lipsei de lichidități.

Aceasta este coborârea cu o treaptă.

Bucureștiul poate fi primul avertisment

Capitala are o scară, un management și un model operațional diferite de Brașov. Dar presiunile economice sunt aceleași: energie scumpă și volatilă, carburanți, salarii, mentenanță, investiții și compensații tot mai greu de susținut din bugetele locale.

La Brașov, compensațiile și facilitățile suportate din fonduri publice au crescut de la 82,8 milioane de lei în 2021 la 147,6 milioane în 2024. Tarifele au fost majorate în 2025 tocmai pentru echilibrarea parțială a sistemului.

RATBV nu este STB. Brașovul nu este București. Dar niciun mare oraș nu este imun.

Dacă energia, salariile și mentenanța continuă să crească, iar autoritățile nu plătesc integral serviciul comandat, opțiunile se restrâng: tarife mai mari, trasee reduse, investiții amânate, datorii sau subvenții luate din alte capitole ale bugetului.

STB nu reprezintă încă începutul unui faliment în lanț. Este însă avertismentul pe care celelalte orașe nu își mai permit să-l trateze ca pe o problemă exclusiv bucureșteană.

Transportul public nu intră în insolvență în ziua în care dosarul ajunge la tribunal. Intră atunci când administrația continuă să promită mobilitate modernă, dar nu mai poate plăti costul real al acesteia.

Cristian Radu | News Connect

Editorial documentat la 30 iulie 2026, pe baza raportului prezentat Consiliului General al Municipiului București, a informațiilor privind cererile depuse de creditori și a datelor publice despre finanțarea transportului local.

Foto: IA