300 de milioane de euro pentru Transgaz. Rețeaua de gaze intră în centrul securității energetice
Banca Transilvania acordă Transgaz un împrumut de 300 de milioane de euro pentru finanțarea și refinanțarea unor proiecte majore de infrastructură gazieră. Contractul, încheiat pentru 15 ani, reprezintă cea mai mare finanțare oferită până acum de bancă sectorului energetic. Acordul vine într-un moment în care criza electrică readuce în discuție rolul centralelor controlabile și al gazelor naturale în tranziția energetică a României.
Contractul a fost semnat miercuri, 12 august, între Societatea Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz și Banca Transilvania. Potrivit raportului transmis Bursei de Valori București, obiectul împrumutului îl reprezintă finanțarea sau refinanțarea unor proiecte majore de infrastructură gazieră.
Documentul bursier nu repartizează public suma pe proiecte nominale. Transgaz arată însă că programul său de dezvoltare pentru următorul deceniu cuprinde modernizarea sistemului național de transport, integrarea gazelor din Marea Neagră, extinderea interconectărilor regionale și crearea capacităților necesare alimentării noilor centrale electrice pe gaze.
Un credit pe 15 ani, într-un program de peste 9 miliarde de euro
Cei 300 de milioane de euro acoperă doar o parte a programului investițional anunțat de Transgaz. Compania estimează la peste 9,1 miliarde de euro valoarea proiectelor majore propuse pentru dezvoltarea rețelei în următorii zece ani.
Printre direcțiile incluse în plan se află:
- creșterea capacității de transport pentru alimentarea centralelor pe gaze de la Mintia, Ișalnița și Turceni;
- extinderea Coridorului Vertical;
- interconectarea România–Serbia;
- creșterea capacității legăturii România–Bulgaria;
- modernizarea infrastructurii din nord-vestul țării;
- dezvoltarea sistemelor de monitorizare și control;
- pregătirea unor conducte pentru transportul amestecurilor de gaze naturale și hidrogen.
Conducta Tuzla–Podișor, destinată preluării gazelor din Marea Neagră și introducerii lor în sistemul național, figurează între proiectele finalizate. Următoarea etapă este folosirea acestei infrastructuri într-un sistem capabil să ducă volumele suplimentare către consumatori, industrie, centrale electrice și piețele regionale.
Finanțarea semnată cu Banca Transilvania poate susține acest efort, dar comunicatul și raportul bursier nu precizează ce proiecte vor primi efectiv bani și în ce proporții.
Gazul revine în centrul discuției energetice
Momentul acordului este relevant. România traversează o criză provocată de secetă, debitele scăzute și reducerea producției hidro și nucleare. Unitatea 1 de la Cernavodă este oprită din 28 iulie, iar Unitatea 2 urmează să fie oprită controlat începând de joi.
Guvernul încearcă să acopere deficitul prin producție eoliană, capacități pe cărbune, energia hidro încă disponibilă și importuri. Situația arată cât de importantă rămâne existența unor surse care pot produce electricitate la comandă atunci când fotovoltaicul și eolianul nu sunt suficiente.
În această ecuație, gazele naturale sunt considerate combustibil de tranziție. Centralele în ciclu combinat pot porni și regla producția mai rapid decât grupurile clasice pe cărbune și emit mai puțin dioxid de carbon decât acestea. Ele pot completa producția regenerabilă în orele fără soare sau vânt și pot contribui la echilibrarea sistemului.
Dar gazul aflat în zăcământ nu produce energie, iar conducta nu este o centrală electrică. Pentru ca investițiile Transgaz să devină securitate energetică efectivă, infrastructura de transport trebuie sincronizată cu exploatarea gazelor din Marea Neagră și cu finalizarea capacităților de producție electrică pe care ar trebui să le alimenteze.
Infrastructura trebuie să ajungă înaintea gazului
România are șansa de a deveni un nod regional important odată cu intrarea în producție a noilor perimetre din Marea Neagră. Această oportunitate depinde însă de capacitatea rețelei de a prelua, transporta și direcționa gazele acolo unde sunt necesare.
Interconectările cu Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova și, în perspectivă, Serbia pot transforma sistemul românesc dintr-o infrastructură predominant națională într-un coridor regional. Același sistem trebuie să poată alimenta noile centrale electrice și marii consumatori industriali fără blocaje de capacitate sau presiune.
Transgaz afirmă că modernizarea rețelei urmărește și adaptarea treptată pentru hidrogen și alte gaze cu emisii reduse. Această componentă este importantă deoarece un credit pe 15 ani finanțează active care vor funcționa într-o perioadă în care politica europeană va reduce utilizarea combustibililor fosili.
Investițiile trebuie, prin urmare, evaluate nu doar după necesitățile actuale, ci și după capacitatea conductelor și instalațiilor de a fi folosite într-un sistem energetic cu emisii tot mai mici.
Dincolo de știre
Finanțarea de 300 de milioane de euro este un semnal că infrastructura gazieră revine în centrul securității energetice. Nu reprezintă însă, singură, o soluție pentru criza electrică din august.
România are nevoie simultan de gaze disponibile, conducte capabile să le transporte și centrale care să le transforme în electricitate atunci când sistemul are nevoie. Dacă unul dintre aceste elemente întârzie, celelalte rămân investiții izolate.
Miza reală nu este alegerea între gaze și energie regenerabilă. Este construirea sistemului care le poate face să funcționeze împreună: regenerabile când resursa naturală este disponibilă, stocare pentru transferul energiei între ore și capacități controlabile pentru perioadele critice.
Cei 300 de milioane de euro finanțează rețeaua. Securitatea energetică va depinde de ceea ce România reușește să conecteze la ea și de momentul în care acele capacități vor deveni funcționale.
Cristian Radu I News Connect
Surse:
