Dunărea coboară spre 1.300 mc/s. România intră într-o nouă săptămână fără energia de la Cernavodă
Cele două reactoare nucleare rămân oprite, iar prognoza hidrologică nu indică o revenire rapidă. Sistemul energetic poate acoperi consumul, dar cu o dependență mai mare de cărbune, gaze, producția variabilă din surse regenerabile și importuri.
România începe o nouă săptămână fără producție de energie nucleară, în timp ce debitul Dunării continuă să scadă. Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor estimează că debitul fluviului la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, va coborî de la aproximativ 1.400 la 1.300 de metri cubi pe secundă până la 21 august.
Valoarea este de trei ori mai mică decât media multianuală a lunii august, de 3.900 mc/s. În aval de Porțile de Fier, debitele sunt prognozate să rămână relativ staționare, cu scăderi ușoare pe sectorul Giurgiu–Tulcea.
În aceste condiții, nu există încă o dată confirmată pentru repornirea celor două unități ale Centralei Nuclearoelectrice de la Cernavodă.
Aproximativ 1.400 MW au dispărut din producția internă
Unitatea 1, cu o putere de aproximativ 706 MW, a fost oprită controlat pe 28 iulie. Unitatea 2 a fost deconectată de la Sistemul Energetic Național în 13 august, la ora 10:53, după ce nivelul Dunării a coborât sub limitele necesare funcționării în condiții de siguranță.
Oprirea controlată nu a produs un incident nuclear și nu a afectat siguranța instalațiilor. Efectul este însă important pentru sistemul energetic: România a pierdut temporar aproximativ 1.400 MW de producție constantă, disponibilă atât ziua, cât și noaptea.
În funcționare normală, cele două unități asigură aproximativ 20% din producția națională de energie electrică. Spre deosebire de sursele solare și eoliene, producția nucleară nu depinde de momentul zilei sau de condițiile de vânt.
Sistemul rezistă, dar echilibrul se schimbă de la o oră la alta
Datele Transelectrica indicau, în după-amiaza zilei de 17 august, o producție internă mai mare decât consumul, chiar în condițiile în care aportul nuclear era zero. Situația arată că România poate avea excedent în orele cu producție solară și eoliană ridicată.
Această fotografie de moment nu rezolvă însă problema serii. După apus, producția fotovoltaică dispare rapid, în timp ce consumul rămâne ridicat. Sistemul trebuie să înlocuiască într-un interval scurt energia solară și cei aproximativ 1.400 MW care veneau constant de la Cernavodă.
Ministerul Energiei a anunțat că deficitul poate fi acoperit printr-un amestec de resurse interne și importuri. Printre capacitățile disponibile se află Grupul 4 de la Rovinari, cu o putere de 330 MW, producție suplimentară de la Hidroelectrica, centrale pe gaze și cărbune, energia eoliană, capacitățile fotovoltaice și sistemele de stocare.
Producția eoliană poate ajuta substanțial în anumite intervale, dar rămâne dependentă de condițiile meteorologice. Estimările prezentate de autorități indicau variații posibile între aproximativ 100 și 1.560 MW.
Importurile devin plasa de siguranță
În prima seară după oprirea Unității 2, necesarul de import a fost estimat la până la 2.300 MW. România dispune, potrivit Ministerului Energiei, de o capacitate transfrontalieră de import de aproximativ 4.000 MW.
Existența acestei capacități nu înseamnă însă că energia este permanent disponibilă și nici că poate fi cumpărată la un preț redus. România traversează o criză regională, iar seceta afectează producția și în alte state. În orele de vârf, mai multe țări pot căuta simultan energie pe aceeași piață.
Autoritățile au notificat Comisia Europeană și grupul european de coordonare în domeniul electricității. Sistemele de transport din regiune urmăresc disponibilitatea capacităților și posibilitatea activării mecanismelor de sprijin între state.
Pentru populație nu au fost anunțate restricții. A fost menținut însă apelul la reducerea voluntară a consumului în intervalul 19:00–23:00. În paralel, Ministerul Energiei discută cu marii consumatori industriali posibilitatea mutării unor activități în afara orelor de vârf.
De ce nu poate fi anunțată acum repornirea
Debitul înregistrat la Baziaș nu este singurul indicator care decide funcționarea centralei. Contează nivelul efectiv al apei în zona Cernavodă, capacitatea de captare și parametrii tehnici necesari sistemelor de răcire.
Lucrările de dragare și operațiunile de redirecționare a apei au prelungit funcționarea centralei, dar nu au putut opri scăderea nivelului Dunării.
Repornirea reactoarelor va fi posibilă numai după refacerea condițiilor hidrologice și verificarea parametrilor de funcționare. Prognoza care indică scăderea debitului până la 1.300 mc/s nu oferă, deocamdată, un argument pentru o revenire rapidă.
Dincolo de știre
Riscul imediat nu este că România nu mai produce deloc energie. Sistemul dispune de centrale pe cărbune și gaze, hidrocentrale, regenerabile, capacități de import și o anumită rezervă de stocare.
Problema este costul și fragilitatea noului echilibru.
La prânz, producția solară poate crea un excedent. Seara, același sistem poate avea nevoie de importuri masive și de centrale clasice repornite rapid. Fără suficientă stocare, energia ieftină din timpul zilei nu poate fi mutată către orele în care este cu adevărat necesară.
O după-amiază cu producție excedentară nu înseamnă securitate energetică pentru întreaga săptămână. Iar fiecare zi fără cei 1.400 MW de la Cernavodă mărește presiunea asupra importurilor, rezervelor și prețurilor din piață.
Dunărea nu a provocat singură această vulnerabilitate. Seceta a scos la suprafață ceea ce sistemul energetic amână de ani: investițiile în capacități stabile, stocare, rețele și soluții de răcire capabile să reziste unor veri care nu mai pot fi considerate excepționale.
Cristian Radu I News Connect
Surse:
