Aristide și autorul invizibil – ATITUDINI
L-am întrebat pe Aristide dacă folosește inteligența artificială.
N-a răspuns imediat.
Și-a amestecat cafeaua, deși nu pusese zahăr.
– Tu folosești calculator?
– Da.
– Telefon?
– Da.
– Dicționar?
– Câteodată.
– Atunci de ce te-ai oprit la inteligența artificială?
Am râs.
– Pentru că despre ea vorbește toată lumea.
– Exact, mi-a spus. Și prea puțini o cunosc.
L-am întrebat direct.
– Scrii cu AI?
– Da.
Recunosc că răspunsul m-a surprins.
– Și atunci textele sunt ale tale?
S-a uitat pe geam.
– Dacă îți dă cineva o foaie albă, cine este autorul? Cel care a făcut hârtia sau cel care a scris pe ea?
N-am răspuns.
– Inteligența artificială nu trăiește în locul meu. Nu merge pe stradă. Nu vede oameni. Nu se bucură și nu suferă. Nu poate povesti o întâmplare pe care n-a trăit-o.
Poate însă să mă ajute să pun mai bine în ordine ceea ce vreau să spun.
A făcut o pauză.
– Problema nu este că oamenii folosesc AI.
Problema apare atunci când încetează să mai gândească.
L-am provocat.
– Dar cum își dau seama ceilalți?
– Uneori își dau.
Alteori doar cred că își dau.
Un text fără viață se recunoaște, indiferent cine l-a scris.
Și unul bun se recunoaște la fel.
Am schimbat subiectul.
– Am auzit că platformele identifică textele scrise cu AI.
– Nu chiar.
La imagini este altă poveste. Multe dintre cele generate sau modificate cu inteligență artificială păstrează anumite informații tehnice, numite metadate. Unele platforme le folosesc pentru a afișa etichete sau avertizări. La texte, însă, nu există un semn oficial care să spună: „Acesta este scris cu AI.”
– Atunci?
– Atunci rămâne omul.
Omul care citește.
Omul care simte.
Omul care își pune întrebări.
A zâmbit.
– Știi ce mă sperie pe mine?
– Ce?
– Nu faptul că oamenii vor scrie cu ajutorul inteligenței artificiale.
Mă sperie că unii nu vor mai avea ce să-i ceară să scrie.
Am rămas tăcuți câteva clipe.
La plecare, Aristide mi-a spus ceva ce n-am uitat.
– Uneltele se schimbă.
Penița a devenit stilou.
Stiloul a devenit tastatură.
Acum a apărut inteligența artificială.
Dar un lucru n-a reușit să înlocuiască nimeni.
Viața din spatele cuvintelor.
Și, cât timp omul rămâne autorul ideii, al întrebării și al răspunderii pentru ceea ce publică, inteligența artificială nu este un autor.
Este doar încă o unealtă.
Aristide
Observă .Zambeste.Scrie,
Observator acreditat al absurdului cotidian
Foto: IA
