Patru comune brașovene intră în discuția despre comasare. Ce se economisește și ce poate pierde comunitatea?

Cristian Radu I News Connect

Fundata, Ticușu, Drăguș și Holbav au cel mult 1.500 de locuitori și intră astfel în categoria localităților vizate prioritar de programul guvernamental privind asocierea și comasarea voluntară. Nu există însă o listă oficială a comunelor care vor fi desființate sau obligate să fuzioneze. Populația deschide discuția, dar nu poate fi singurul criteriu al unei reforme administrative.

Ministerul Dezvoltării a constituit, printr-un ordin intrat în vigoare la 23 octombrie 2026, un grup de lucru pentru aplicarea măsurii „START Reforma Administrativă: asociere și comasare voluntară”.

Programul de guvernare acordă prioritate celor 429 de unități administrativ-teritoriale cu cel mult 1.500 de locuitori. Localitățile care își integrează voluntar anumite funcții administrative ar urma să primească sprijin pentru investiții, iar cele care decid să fuzioneze ar putea beneficia de bonusuri investiționale și de menținerea unor puncte locale de servicii.

Ministrul Dezvoltării a declarat că procesul trebuie să fie voluntar și să treacă prin referendum. Intenția anunțată este ca reforma să înceapă înaintea alegerilor locale din 2028, dar cadrul legislativ, stimulentele și procedurile concrete nu sunt încă finalizate.

Prin urmare, nu se poate spune că cele patru comune brașovene „vor dispărea”. Se poate spune doar că intră în prima categorie demografică asupra căreia Guvernul intenționează să deschidă discuția.

Cele patru comune

Potrivit rezultatelor definitive ale Recensământului Populației și Locuințelor din 2021, Fundata avea 683 de locuitori, Ticușu 960, Drăguș 971, iar Holbav 1.234.

Șinca Nouă, cu 1.632 de locuitori, și Cincu, cu 1.681, depășeau pragul invocat. La celălalt capăt al clasamentului, Tărlungeni și Sânpetru ajunseseră la populații comparabile cu ale unor orașe mici.

Datele populației după domiciliu, mai recente decât recensământul, modifică valorile, dar nu schimbă fundamental încadrarea celor patru comune. Pentru anul 2025 erau indicate 658 de persoane în Fundata, 1.055 în Drăguș, 1.085 în Ticușu și 1.341 în Holbav.

Înaintea oricărei decizii trebuie stabilit însă indicatorul care va fi folosit: populația rezidentă de la recensământ sau populația după domiciliu raportată anual. Diferența nu este doar statistică. Ea poate hotărî dacă o localitate intră sau nu în program.

O comună mică nu este automat o administrație inutilă

Numărul locuitorilor spune ceva despre dimensiunea comunității, dar nu arată singur dacă primăria este eficientă.

Fundata are o populație redusă, dar se află într-o zonă turistică, cu activitate economică și proprietăți care pot genera venituri locale. Teritoriul montan, distanțele și specificul satelor componente complică furnizarea serviciilor.

Holbav are un teritoriu dificil și gospodării răspândite. Accesul cetățenilor la primărie, întreținerea drumurilor, transportul școlar și intervențiile de urgență nu pot fi evaluate exclusiv prin împărțirea cheltuielilor administrative la numărul locuitorilor.

Ticușu și Drăguș au, la rândul lor, identități comunitare, patrimoniu, infrastructură și nevoi diferite. O eventuală comasare trebuie să răspundă la întrebarea practică: unde se va afla centrul administrativ și cât va trebui să călătorească un cetățean pentru o autorizație, un certificat sau o problemă de asistență socială?

Ce ne spune bugetul Holbavului

Execuția bugetară oferă un exemplu relevant. În 2025, comuna Holbav a încasat aproximativ 4,44 milioane de lei și a cheltuit 4,08 milioane. Veniturile proprii au reprezentat aproximativ 55% din încasări, peste mediana comunelor din județ.

În același timp, aproximativ 1,4 milioane de lei, adică aproape 35% din totalul cheltuielilor, au fost alocate personalului. Serviciile publice generale, categorie care include administrația, au consumat aproximativ 1,5 milioane de lei.

Cifrele nu demonstrează singure că Primăria Holbav trebuie desființată. Arată însă unde trebuie căutată eventuala economie: în suprapunerea funcțiilor administrative, nu în eliminarea serviciilor de care locuitorii au nevoie.

La Fundata, execuțiile bugetare arată că valoarea investițiilor și ponderea cheltuielilor administrative au oscilat semnificativ de la un an la altul. În 2024, comuna a încasat aproximativ 6,29 milioane de lei și a cheltuit 6,39 milioane, din care 1,16 milioane pentru personal și 1,24 milioane pentru investiții.

Aceste date confirmă că patru comune cu populații asemănătoare pot avea economii locale, venituri proprii și capacități de investiții foarte diferite.

Ce s-ar putea economisi

O comasare bine pregătită ar putea reduce:

• numărul funcțiilor de conducere;
• cheltuielile cu aparatele administrative paralele;
• costurile unor servicii de contabilitate, achiziții, urbanism și resurse umane;
• numărul contractelor separate pentru aceleași tipuri de servicii;
• cheltuielile cu sediile și infrastructura administrativă;
• fragmentarea proiectelor și a achizițiilor publice.

O administrație mai mare ar putea dispune de specialiști pe care o comună mică nu și-i permite: urbaniști, juriști, experți în achiziții publice și angajați capabili să pregătească proiecte europene.

Dar economia trebuie demonstrată în cifre. Desființarea unei funcții de primar, viceprimar sau secretar nu rezolvă automat costurile serviciilor locale. Drumurile trebuie întreținute, actele de stare civilă trebuie eliberate, taxele trebuie încasate, iar cazurile sociale trebuie gestionate indiferent de forma administrativă.

Ce poate pierde comunitatea

Comasarea poate produce și costuri:

• creșterea distanței până la centrul administrativ;
• reprezentare politică mai redusă pentru satele mici;
• transferarea investițiilor către localitatea mai mare;
• slăbirea identității comunitare;
• pierderea unor angajați care cunosc direct problemele localnicilor;
• dificultăți suplimentare pentru persoanele vârstnice sau fără mijloace de transport.

Garanția menținerii unor puncte locale de servicii este importantă, dar trebuie definită. Un birou deschis câteva ore pe săptămână nu este neapărat echivalentul unei administrații funcționale.

La fel de importantă este distribuirea viitoarelor investiții. Dacă două comune fuzionează, noul buget trebuie să conțină reguli clare pentru finanțarea satelor periferice, nu doar promisiunea că acestea nu vor fi uitate.

Cine va susține reforma și cine i se va opune?

Orice schimbare administrativă produce susținători și adversari. Este firesc. Comasarea comunelor nu modifică doar o hartă, ci redistribuie funcții, bugete, influență politică, contracte și putere de decizie.

Printre cei care se pot opune vor fi primari, viceprimari, consilieri locali și angajați ai administrațiilor care riscă să-și piardă funcțiile. Partidele politice pot pierde organizații locale, poziții eligibile și controlul asupra unor bugete. Furnizorii și firmele obișnuite cu actuala fragmentare administrativă pot pierde contracte. În jurul fiecărei primării există o rețea de relații care nu va dispărea fără reacție.

Dar nu orice opoziție trebuie redusă la apărarea unor privilegii.

Locuitorii se pot teme că satul lor va deveni periferia unei comune mai mari, că investițiile se vor concentra în localitatea de reședință, că vor avea de parcurs distanțe mai mari pentru obținerea unui document sau că identitatea comunității va fi diluată. În zonele montane și în localitățile cu populație îmbătrânită, asemenea temeri sunt legitime.

De cealaltă parte se vor afla cei care văd în reformă o posibilitate de reducere a costurilor, de profesionalizare a administrației și de creștere a capacității de atragere a investițiilor. Guvernul, Ministerul Finanțelor, o parte a mediului economic și cetățenii nemulțumiți de calitatea serviciilor pot susține comasarea. Unele primării mici o pot accepta dacă nu mai reușesc să-și asigure specialiștii sau contribuția proprie necesară proiectelor.

Între cele două tabere se află majoritatea comunităților, care nu vor fi convinse de sloganuri. Ele vor dori să știe concret ce câștigă și ce pierd.

Reforma nu poate fi lăsată numai în sarcina comunelor

Caracterul voluntar al comasării nu înseamnă că statul trebuie să se limiteze la lansarea invitației: „Asociați-vă dacă doriți”.

O comună nu poate proiecta singură reforma administrativă națională. Nu poate modifica legislația, sistemul de finanțare locală, statutul funcționarilor, evidențele cadastrale, organizarea serviciilor publice sau regulile de reprezentare politică. Nici nu poate suporta singură costurile tranziției.

Este necesar un plan național, aplicat diferențiat în teritoriu, care să stabilească:

• criteriile folosite, nu numai pragul demografic;
• procedura referendumurilor;
• variantele de asociere și comasare;
• protecția și reconversia angajaților disponibilizați;
• preluarea patrimoniului, datoriilor și contractelor;
• noua reprezentare a satelor în consiliul local;
• menținerea punctelor locale de servicii;
• transportul cetățenilor către centrul administrativ;
• repartizarea investițiilor între localitățile componente;
• stimulentele financiare și durata lor;
• evaluarea rezultatelor după trei, cinci și zece ani.

Pentru fiecare fuziune trebuie întocmit un studiu de impact public. Acesta trebuie să compare situația actuală cu cea propusă: numărul posturilor, costurile administrative, veniturile, investițiile, distanțele, timpul necesar obținerii serviciilor și economiile estimate.

Altfel, comunităților li se va cere să voteze o promisiune, nu un proiect.

Opoziția trebuie administrată, nu ignorată

Un plan serios nu urmărește eliminarea opoziției. O asemenea intenție ar fi nerealistă și nedemocratică. Planul trebuie să distingă între apărarea unor interese personale și preocupările legitime ale comunității.

Rezistența poate fi redusă prin garanții verificabile:

• păstrarea unor ghișee locale permanente;
• servicii mobile pentru persoanele vârstnice;
• termene maxime pentru rezolvarea cererilor;
• bugete minime garantate pentru fiecare sat;
• reprezentarea fostelor comune în noul consiliu;
• digitalizare însoțită de asistență directă;
• programe de reconversie pentru angajații disponibilizați;
• publicarea anuală a economiilor și a calității serviciilor.

Guvernul trebuie să explice nu numai de ce dorește reforma, ci și cum va împiedica transformarea localităților mici în teritorii administrative neglijate.

Există și o variantă intermediară

Reforma nu trebuie redusă la alegerea dintre păstrarea tuturor primăriilor și desființarea lor.

Comunele pot integra anumite servicii fără să-și piardă imediat identitatea juridică. Mai multe localități ar putea folosi împreună:

• un serviciu de urbanism;
• o structură comună pentru achiziții publice;
• servicii juridice și de audit;
• echipe pentru proiectele europene;
• servicii de evidență fiscală;
• utilaje și structuri de întreținere;
• platforme digitale și ghișee mobile.

Această asociere funcțională ar putea fi testată înaintea unei fuziuni definitive. Dacă economiile și calitatea serviciilor se confirmă, comunitățile ar putea decide în cunoștință de cauză.

Dincolo de pragul de 1.500 de locuitori

Reforma administrativă este necesară, dar nu poate fi construită cu o riglă așezată peste harta populației.

Pentru Fundata, Ticușu, Drăguș și Holbav trebuie analizate separat veniturile proprii, cheltuielile de personal, investițiile, proiectele europene, suprafața, relieful, distanțele dintre sate și accesul la serviciile publice. Trebuie stabilit și cu cine ar putea fuziona fiecare comună și unde ar rămâne centrul administrativ.

La fel de importantă este situația comunelor foarte mari. Tărlungeni și Sânpetru au populații comparabile cu ale unor orașe, dar continuă să funcționeze în structura administrativă a unor comune. Reforma nu poate discuta numai despre localitățile prea mici, ignorându-le pe cele care au crescut și au nevoie de servicii, infrastructură și capacitate administrativă corespunzătoare.

Întrebarea nu este câte primării pot fi șterse de pe hartă. Întrebarea este dacă, după reformă, cetățeanul va primi servicii mai bune la un cost mai mic.

Forțele care vor susține schimbarea există. La fel de reale sunt cele care i se vor opune. Unele vor apăra funcții și influență; altele vor apăra interese comunitare legitime. Ignorarea lor poate bloca reforma înainte ca aceasta să înceapă.

De aceea, comasarea nu poate fi gândită și realizată numai local. Statul trebuie să ofere cadrul legislativ, finanțarea tranziției, criteriile, garanțiile și instrumentele de evaluare. Comunitatea trebuie să decidă, dar trebuie să decidă pe baza unui proiect complet.

Fără un asemenea plan, comasarea riscă să rămână o economie anunțată de la centru, o negociere politică purtată în județe și o pierdere resimțită la marginea fostei comune — adică exact ceea ce nu ar trebui să fie. Sau chiar numai să fie percepută astfel.

Pentru că și percepția unei reforme nedrepte poate produce aceleași efecte politice și sociale ca o reformă nedreaptă.

Articol realizat pe baza Ordinului Ministerului Dezvoltării nr. 1.334/2026, a rezultatelor definitive ale Recensământului Populației și Locuințelor 2021 și a datelor publice privind execuțiile bugetelor locale.

Foto: IA