Transportul public: capcana dintre continuitate și schimbare

Cristian Radu | News Connect

Un autobuz nou se vede imediat. Experiența unui om se observă uneori abia când acesta pleacă. Alteori, nici atunci. Organizația merge mai departe, schimbă conduceri, cumpără vehicule și anunță proiecte. Ceea ce s-a învățat în ani de muncă rămâne în afara conversației.

În transportul public vorbim despre continuitate, dar cât suntem dispuși să preluăm din experiența celor dinainte? Vorbim despre schimbare, dar cum îi alegem pe cei care trebuie să o conducă?

La Brașov, de aproape zece ani, trăiesc sentimentul unui dialog al surzilor. În acest interval, experiența mea în conducerea transportului public nu a fost considerată necesară. Nici măcar pentru o discuție profesională, atunci când în poziții de management au ajuns oameni al căror parcurs, în aprecierea mea, nu îi pregătise suficient pentru complexitatea responsabilității primite.

Folosind o comparație din sport, poți avea meciuri jucate în diviziile inferioare. Ele contează. Dar promovarea într-o competiție mai grea presupune să înțelegi nivelul la care ai ajuns și să accepți sprijinul celor care îl cunosc.

Nu susțin că experiența mea trebuia să îmi asigure o funcție. Susțin că o comunitate are de câștigat atunci când își folosește competențele disponibile. O consultare profesională nu obligă pe nimeni să accepte o soluție. Îi oferă însă șansa de a decide mai bine.

În alte locuri, experiența mea a fost căutată. Am devenit echipier al unor oameni implicați în promovarea unei strategii de dezvoltare a serviciilor publice, într-un demers de trei ani, încheiat în 2021. Am putut contribui acolo unde a existat disponibilitate pentru colaborare. De aici și întrebarea: cum se face că o experiență poate fi utilă într-o echipă și complet ignorată acasă?

Astăzi lucrez în consultanță, comunicare și jurnalism. Privesc această problemă și din perspectiva felului în care instituțiile își aleg interlocutorii. Pe cine ascultă? Pe cine evită? Și cât le costă lucrurile pe care preferă să nu le audă?

Continuitate? În asemenea condiții, greu de susținut. Schimbare? Da, oameni și structuri se schimbă. Între cele două poate apărea însă o capcană: să confundăm înlocuirea cu progresul.

În ea poate cădea oricine, venind de oriunde. Și profesionistul cu vechime care consideră că nu mai are nimic de învățat. Și noul manager care crede că funcția primită îi confirmă automat competența.

Ieșirea cere discernământ. Să păstrezi ceea ce funcționează, să înțelegi greșelile și să pregătești oameni capabili să decidă în condiții noi. Experiența trebuie discutată și verificată, iar ideile noi trebuie puse la lucru.

Vrem dezvoltare și orașe inteligente. Dar inteligența unui oraș începe cu oamenii și cu felul în care aceștia lucrează împreună. Se vede în întrebările puse înaintea unei investiții, în alegerea conducerilor și în capacitatea de a cere ajutor la timp. Tehnologia poate susține aceste lucruri. Nu le poate suplini.

Misiunea noastră, a celor care am rămas legați de această profesie, este să fim factori activi ai schimbării. Să contribuim cât timp avem ceva folositor de oferit și să pregătim oameni care pot merge mai departe.

Poate că schimbarea se va desăvârși fără noi. Dacă am ajutat-o să ajungă până acolo, va fi un semn că nu am trecut degeaba pe aici.

Foto: IA